ULTIMELE STIRI!

Îi veți recunoaște după frunze

Pe 1 august 2020 îmi propusesem să merg cu fiica mea la un izvor să luăm niște apă proaspătă, pe care o laudă toată lumea. Așa că ne-am pregătit plasele cu niște sticle care avea să le umplem, ne-am luat măștile pentru față – de la această dată la noi în oraș, cel puțin în centru, purtarea măștilor pe față este obligatoriu, ca de altfel și în toate mijloacele de transport. Ne-am conformat.

A trebuit să schimbăm mai multe autobuze ca să ajungem la destinație, și ultimul autobuz pe care l-am luat nu ne-a lăsat chiar la locația planificată de noi. Este a doua oară când ne face figura șoferii, deși pe plăcuța autobuzului scria clar că … destinația lui era locul unde trebuia să mergem noi să luăm apa aia de la izvor. Frustrant, nu?

Era cald afară, așa că nu ne-am plâns că a trebuit să mai mergem circa 2-3 stații pe jos, probabil că șoferul se decisese să facă pauza de masă acolo mai jos… să nu urce până sus la capăt să îl vadă toți cum bagă un sandviș sau ce și-a adus el de acasă…

Cu câteva săptămâni în urmă fuseserăm în același loc și erau zeci de mașini parcate acolo. Tot cu 3 stații în urmă ne-a lăsat și autobuzul respectiv în acea zi, dar era tot senin, soare și frumos afară. Nu ne-am plâns… ce rezolvam cu asta?

Când să ajungem la locul cu pricina – la Pietrele lui Solomon am fost, să nu mai vă țin în suspans cu privire la locație (alăturat vă atașez o poză de la locație, efectuată de mine pe 1 august 2020) – era parcată și o mașină a poliției locale, în care stăteau cam înghesuit câțiva indivizi. Nu știu dacă cunoașteți zona, aici este un fel de traseu pe care se poate merge spre Poiana Brașov, dar mai este și un loc amenajat de autorități ca oamenii să își poată petrece timpul liber în natură: există grătare metalice construite acolo, mese cu bănci din lemn – lăcuite, și mai există și anumite locuri unde sunt băncile și mesele acoperite. Distanța dintre aceste băncuțe este considerabilă, de altfel și locul de făcut grătarul este puțin mai departe de mese, cred că cei care au amplasat acestea au făcut niște calcule precise. Bravo lor, nu găsești așa ceva peste tot în țara asta.

Deci, când am fost atunci la Pietrele lui Solomon, așa cum spuneam mai sus, era o puzderie de lume acolo. Erau chiar lemne pe grătare, am observat cum lumea mânca din cutiile de mâncare, pachețelele aduse de acasă. Ne-am dus atunci până la izvorul cu pricina, am băut apă rece – de la care ne-am și iritat pe gât ulterior… sărmanii de noi, că ne era așa de sete că nu ne-am mai putut abține – și apoi ne-am întors spre casă. Culmea culmilor este că nici un grătar nu era aprins, nici un foc nu ardea. Ne-am gândit atunci că prezența autorităților locale în uniformă să-i fi speriat oare pe oameni? Probabil că da. Sau poate știau ei ceva și noi nu…

Pe 1 august 2020 când am fost – cu arsenalul de sticle, sticluțe, ce am găsit noi prin casă disponibil și nu era încă în tomberoanele pentru sticle de plastic (că am învățat acum cu pandemia să sortăm gunoiul… că până acum nu ne-a învățat nimeni că… nu știu de ce) – ne-am îndreptat spre izvorul din poieniță (foto alăturat, poza este făcută de mine), nu izvorul Lid (care l-am descoperit ulterior și care apare pe wikipedia… nu știu cum se face că am trecut pe lângă el de atâtea ori și nu l-am observat) și înainte să ajungem acolo am observat că niște oameni aveau pus pe grătare tot felul de vegetale, nu am simțit miros de grătar, nici muzică nu era (așa cum erau în alte dăți). Și nu era nici o mașină de poliție, deși înainte să ajungem noi la locație am văzut cum întorcea o mașină a jandarmeriei duba lor acolo, apoi s-au întors înspre oraș. Cred că le-o fi fost prea cald să stea afară să vadă care respectă distanțarea și care nu respectă curățenia…

Dar am uitat ce vroiam să spun și să vă menționez de la început. Cam la 2-300 de metrii înainte să ajungem în zona Pietrelor lui Solomon, am observat un pom pe care l-am recunoscut după frunze ca fiind un alun. Nu eram sigur dacă să îi spun fiicei mele dacă acela este sau nu un alun, dar ceva m-a luat pe dinainte și am spus, ”uite, ăsta este un alun!” iar apoi, după ce ne-am apropiat, am găsit și alune!

citeste mai mult: https://crestinismtrait.blogspot.com/2020/08/ii-veti-recunoaste-dupa-frunze.html

Sustine – Doneaza. Dumnezeu te va rasplatii!

Sustine – Doneaza

Sustine – Doneaza

$1.00

Articole recente: LibrariaCT.ro

Sustine. Dumnezeu te va rasplati!

Sustine. Dumnezeu te va rasplati!

Sustine. Dumnezeu te va rasplati!

$5.00

Despre ADMIN (5479 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: