′′ Fiul meu a fost lăsat să umble pe stradă când mama lui a rămas
și tata a fost luat. Mihai fusese din copilărie
foarte religios și foarte interesat de chestiuni de credință. La
vârsta de nouă ani, când tatăl și mama i-au fost luați, a trecut printr-o criză în viața sa creștină. A devenit amar și și-a pus la îndoială toată religia. El a avut probleme pe care copiii nu le au de obicei la această vârstă. Trebuia să se gândească să-și câștige existența. La vârsta de unsprezece ani, Mihai a început să-și câștige existența ca muncitor obișnuit. Suferința a produs o agitație în credința sa. Dar după doi ani de închisoare a soției mele, i s-a permis să o vadă. S-a dus la închisoarea comunistă și și-a văzut mama după gratii de fier. Era murdară, subțire, cu mâinile bătătorite, purtând uniforma ponosită a unui deținut. Abia a recunoscut-o…