Am întrebat pe Dumnezeu azi dimineață dacă am reușit să căpătăm îndurare, pentru a ne lăsa la biserică.

După trei luni în care ne izgoniră din Templul, după ce puse mâna pe bici și învârtindu-l a mai scos o ceată de farisei afară.

Sătul de programe, politici și stăpânire neconformă a lucrării Sale, a lovit cu biciul îndurării, izgonindu-ne din locul peste care doar El este Stăpân, iar noi am uitat.

După trei luni de interdicție, și paza învăpăiatei săbii a îngerului legislativ, credincioșii au încercat să se organizeze cu scaune în fața bisericilor, prin parcări, curți interioare, de dor după sacralitate.

Dar astăzi plouă. Vremea e gri posomorâtă, iar cenușiul cerului arată încă dezacordul divinității vis-a-vis de închinare neconformă.

Am zis atunci: Doamne, de trei luni credincioșii așteaptă să se adune, spune-mi ești supărat pe noi de nu ne răspunzi?

Iar El cu blândețea desăvârșirii Sale îmi răspunde: