De ce ne visăm mamele? – de Nicolae Geantă

Când m-am întors săptâmâna trecută din Italia și am intrat în casă mama m-a întâmpinat zâmbind. Bătrâna octogenară nu are televizor și nici Facebook. Și nu trăiește nici spaime gratuite… Coronaviruși. Și-a întins mâinile chircite să mă atingă pe frunte. „Bine c-ai venit. A fost greu fără tine…”Fusese îngrijorată chiar dacă am lipsit doar patru zile. Așa sunt toate mamele: se îngrijorează mereu. Multiplu. Întâi pentru ele, apoi pentru noi. Nu s-a inventat buton care să le oprească teama pentru prunci.
M-am întrebat ades de ce sunt…
Vezi articolul original 335 de cuvinte mai mult
Lasă un răspuns