Câtă vreme mă mustră cugetul, indiferent de ce ramură de credință aș aparține, am un sâmbure de credință în mine. Nu-i așa? Dacă nu mă mustră cugetul înseamnă că nu pot merge mai departe.

În Sfânta Scriptură este scris că „El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre; și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi”.

Mustrarea de cuget este începutul pocăinței.

Există oameni răniți, care nu știu care e cauza durerii lor. Atunci poate că unul, pe care-l roade sămânța, vine și-i spune: „Eu te-am lovit pe tine, sau eu ți-am furat ție găinile”. Știți că acel om are o mustrare de cuget în el și Domnul îi dă lumină? Câtă vreme mă mustră cugetul, indiferent de ce ramură de credință aș aparține, am un sâmbure de credință în mine. Nu-i așa? Dacă nu mă mustră cugetul înseamnă că nu pot merge mai departe.

Pocăința e…