Reclame
ULTIMELE STIRI!

Dumnezeul suveran cu chip de părinte (sau Suveranul cu chip de tată) Ștefăniță Poenariu – 15 OCTOMBRIE 2019

Într-o societate cu mentalităţi pragmatice, orice fel de credinţă este supusă exclusiv judecăţilor de ordin practic. Eficacitatea, utilitatea și beneficiul sunt criteriile de bază în funcţie de care acţiunilor, faptelor sau credinţelor li se atribuie valoare. În contextul acesta, evaluarea beneficiilor credinţei religioase intră adesea în conflict perspectiva suveranităţii lui Dumnezeu. Cum poate fi integrată în viaţa omului contemporan imaginea unui suveran care face ce vrea, cum vrea și când vrea, fără ca cineva să-i poată cere socoteală?

Cel puţin aparent, această imagine a lui Dumnezeu este una egoistă, iar dacă o alăturăm tăcerii pe care Suveranul le-o impune creaturilor prin aceea că ele nu au dreptul să-L judece, ci doar să-I afle voinţa și să I se supună, tabloul devine îngrijorător. Ce mai înseamnă atunci să fii creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu? Și ce concluzie putem trage despre omul aflat în postura fiinţei mereu preocupate să afle voia unuia mai mare și să o împlinească? Poate să se dezvolte, într-o astfel de relaţie suveran-om, o fiinţă umană creativă, fericită, raţională, independentă, cu spirit critic și inteligentă? Dacă nu, la ce folos o astfel de credinţă?

Suveranitatea lui Dumnezeu

Pasajele biblice care stau la baza ideii de suveranitate divină necesită o abordare onestă, dar, în același timp, aprofundată. Este imposibil, chiar și pe baza criteriilor de bun-simţ, să consideri nefundamentate concepţiile conform cărora Dumnezeu este un suveran cu drepturi depline, de necontestat, putând să facă ce dorește, cerând închinare, exclusivitate și ascultare. Multe personaje istorice ale Bibliei, printre care și autorii ei inspiraţi, sau chiar Dumnezeu Însuși vorbesc pe această temă. „Cine ești tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: «Pentru ce m-ai făcut așa?» Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeași frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste și un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?”

„Romani 9:20,21 CNS.”

</div>”>[1] ,,Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! Un ciob dintre cioburile pământului!”

„Isaia 45:9.”

</div>”>[2] Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor și cu locuitorii pământului și nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: «Ce faci?»”

„Daniel 4:35 CNS.”

</div>”>[3] Aceste declaraţii ale revelaţiei divine pot justifica nașterea unor întrebări cu privire la dreptatea și iubirea lui Dumnezeu în raport cu tirania și dictatura unui despot suveran. Chiar Decalogul Bibliei este un argument al suveranităţii lui Dumnezeu. Omul trebuie să împlinească fiecare dintre cele Zece Porunci, dintre care două fac referire directă la exclusivitatea închinării și la interdicţia de a-I folosi des, ușuratic sau „în deșert” numele.

„Exodul 20.”

</div>”>[4]

Conceptul suveranităţii lui Dumnezeu ridică două probleme majore. Este drept ca un suveran să aibă cerinţe precum cele enumerate anterior? Un suveran cu astfel de pretenţii poate fi iubitor?

Suveranul cel bun

Ce Îl face pe Dumnezeu drept? Acţiunile și deciziile Lui, care sunt corecte prin ele însele? Sau suveranitatea Lui, prin aceea că El nu poate fi nedrept și, astfel, orice ar face, acela ar fi binele? Dacă acţiunile lui Dumnezeu sunt bune prin ele însele, aceasta ar însemna că binele este o autoritate căreia Dumnezeu îi este subordonat și, astfel, El este bun deoarece se supune binelui ca autoritate abstractă. În cazul acesta, Dumnezeu nu ar fi singurul Dumnezeu și nici măcar cel mai mare. Binele I-ar fi o autoritate/zeitate superioară. În schimb, dacă Dumnezeu nu ar putea fi rău, prin aceea că și răul înfăptuit de Dumnezeu ar deveni bun, aceasta ar anula conceptul de judecată biblică, de raţiune a dreptăţii și, până la urmă, libertatea omului s-ar putea exprima doar în sensul supunerii faţă de o voinţă veșnic schimbătoare.

Pe cale de consecinţă, procesul revelaţiei ar deveni o necesitate continuă, iar omul s-ar transforma din ce în ce mai mult într-un mecanism de aplicare a voinţei divine. Voinţa lui Dumnezeu nu ar mai putea fi intuită, înţeleasă sau descoperită. Gândirea, prin pierderea reperelor și a instrumentelor de consecvenţă și condiţionalitate, și-ar pierde raţiunea de fi.

Raţionalitatea binelui

Comportamentele, acţiunile și deciziile lui Dumnezeu nu sunt bune prin ele însele, ci prin faptul că Dumnezeu este bun, iar ceea ce El face este bine. El este cel care numește binele bine și răul rău. Mai mult decât atât, Decalogul biblic reprezintă nu doar reperele moralităţii, ci, în primul rând, descrierea caracterului lui Dumnezeu. El nu este bun deoarece face fapte bune, ci Dumnezeirea este bună, dreaptă și sfântă

„Romani 7:12.”

</div>”>[5], iar ceea ce Ea săvârșește este drept și bun. Această axiomă a bunătăţii inerente Dumnezeirii nu exclude natura binelui ca un concept abstract. Comportamentele Divinităţii se supun unor raţiuni ale coerenţei și consecvenţei ce facilitează observarea consecinţelor lor. Dumnezeu Se lasă astfel judecat de creaţie. Această perspectivă denotă o raţionalitate a bunătăţii.

Prin declaraţiile Scripturii, Dumnezeu este prezentat ca Unul care poate și are dreptul să facă ce vrea. Aceste declaraţii despre natura Lui sunt acompaniate de revelarea intervenţiilor Divinităţii în istoria umanităţii, iar simbioza celor două indică spre o suveranitate în care atotputernicia Lui este manifestată în mod consecvent spre bine. De aici și atacurile pe plan filozofic asupra atotputerniciei lui Dumnezeu. Fie Dumnezeu nu poate să facă răul, deoarece El este bun și astfel nu este atotputernic, fie răul este creat de El și astfel este atotputernic, dar nu este bun. Fără a ne propune să facem un exerciţiu de teodicee, este limpede că pasajele Scripturii în care este prezentată radical suveranitatea Lui sunt niște declaraţii de legitimizare cu privire la natura suveranităţii divine. Răul nu este o chestiune ce ţine de puterea lui Dumnezeu, ci de coerenţa și consecvenţa Lui în exprimarea naturii Sale bune.

Textele cu privire la suveranitatea lui Dumnezeu împreună cu cele ce fac referire la „neputinţa” lui Dumnezeu de a face răul formează o dialectică în care mulţi se încurcă. În timp ce Dumnezeu are dreptul și poate să facă ce vrea fără ca cineva să-i poată cere socoteală, cartea biblică Tit

„Tit 1:1-3.”

</div>”>[6], în capitolul 1, ne prezintă un Dumnezeu care nu poate să mintă. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este descris în limbaj omenesc în ipostaze diferite. Biblia folosește declaraţiile radicale care descriu suveranitatea divină pentru a poziţiona corect creaţia în raport cu Divinitatea, poziţionare care, prin înţelegerea pe care i-o înlesnește, îi oferă omului cadrul perfect manifestării credinţei și a încrederii în Dumnezeu. Momentele specifice, punctuale și dificile din istoria omului nu pot fi înţelese în mod singular, fără o imagine de ansamblu a trecutului, prezentului și viitorului. De aceea, aceste pasaje apar mai degrabă ca o reacţie salvatoare la ambiţiile, mândria și cutezanţa omului și au ca scop oferirea unei încrederi depline în atotputernicia Lui.

Atotputernicia, atotștiinţa, omniprezenţa, dreptatea și iubirea sunt calităţi divine care Îl așază pe Dumnezeu ca reper al credinţei omului. În același timp, statutul de suveran descris de aceste atribute este unul care Îi permite lui Dumnezeu să facă orice, fără ca cineva să poată să intervină, să-l întrebe, să judece sau să acţioneze în vreun fel cu privire la aceasta. Dreptul de săvârși ceva este dat de puterea pe care o ai sau de o putere superioară care îţi dă dreptul acesta. Cum ai putea să-L iei la rost pe Cel Atotputernic? Realitatea atotputerniciei Lui ne plasează într-o poziţie din care putem doar privi și observa dacă Suveranul nostru face tot ce-I este de drept să facă, fie bine, fie rău.

citeste mai mult: https://semneletimpului.ro/analize/top/dumnezeul-suveran-cu-chip-de-parinte-sau-suveranul-cu-chip-de-tata.html

Reclame

Sustine – Doneaza. Dumnezeu te va rasplatii!

Sustine – Doneaza

Sustine – Doneaza

$1.00

Articole recente: LibrariaCT.ro

Sustine. Dumnezeu te va rasplati!

Sustine. Dumnezeu te va rasplati!

Sustine. Dumnezeu te va rasplati!

$5.00

Despre ADMIN (4549 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: