Pavel, cunoscut mai înainte sub numele de Saul din Tars, se îndrepta spre Damasc, având cu sine o mică armată pentru a-i lua pe creștini în captivitate şi a-i aduce înapoi în Ierusalim, ca să-i întemnițeze și să-i tortureze. Dar Isus I s-a arătat lui Saul pe drumul Damascului, luminându-l: „Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic” (Fapte 9:9).

În aceste trei zile, mintea lui Saul a fost reînnoită. El a petrecut tot timpul în rugăciune intensă, având în vedere viața sa trecută, și a început să disprețuiască ceea ce fusese în trecut. Atunci Saul a devenit Pavel.

Acest om fusese foarte mândru, plin de o râvnă greșită. El a cerut aprobarea celorlalți oameni religioși, dar mai apoi tot el este cel care a rostit cuvintele: „Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos” (Filipeni 3:8).

Pavel era un om care ar fi putut spune: „Odată eram cineva. Toți colegii mei, inclusiv colegii mei farisei, mă admirau. Eram considerat a fi un om sfânt, un învățător puternic al legii. Am avut o reputație în țară și am fost fără prihană în ochii poporului. Dar când Hristos mi-a deschis ochii, totul s-a schimbat. Străduința mea, competiția – tot ce credeam că îmi dădea sens vieții – au fost predate Lui. Am realizat că Îl ratasem complet pe Domnul”.

CITESTE MAI MULT: https://alfaomega.tv/devotional/1