Reclame
ULTIMELE STIRI!

PUNE UN ZÂMBET DE SĂRBĂTORI PE FAȚA COPIILOR FĂRĂ COPILĂRIE

După 4 ani, ne întoarcem la proiectul de suflet al Bisericii Baptiste Germane Timișoara, și anume: sprijinirea copiilor care sunt suspecți sau chiar suferă de leucemie fiind internați la Spitalul Louis Țurcanu Timișoara. Suntem alături de părinții lor care stau alături de copiii lor până la epuizare.

Dacă puteți să donați un cadou și vreți să fiți parte a acestui proiect vă rog să-mi scrieți. Avem o lună la dispoziție să ne organizăm. Dacă vom reuși să avem mai multe cadouri decât avem nevoie (35-40 de bucăți), ne dorim să ajungem și la copiii internați pe alte secții.

Împărtășesc cu dumneavoastră în continuare câteva gânduri scrise în 2014 după ce am împărțit cadouri pentru acești minunați copilași.

Un copil bolnav de leucemie, este un copil care este mereu bolnav; din cauza imunităţii foarte scăzute, aceşti copii se îmbolnăvesc aproape din orice. Prin urmare, ni s-a trasmis că din 5 câţi eram, doar 2 putem intra în saloane şi nu putem rămâne decât maxim un minut, deoarece spitalul se afla în carantină. Am întâlnit acolo copii îndureraţi şi părinţi epuizaţi.
Ce poţi să faci într-un minut? Cum poţi să pui un zâmbet pe faţa unui copil răpus de boală, contracronometru? Când am intrat în saloane am fost foarte dezamăgiţi observând că majoritatea copiilor purtau măşti; atunci am realizat că nici măcar zâmbetul lor nu vom putea să-l vedem, dar totuşi puţinele cuvinte pe care li le-am adresat, cadoul şi dragostea noastră, le-a schimbat privirea. Au căpătat fiecare dintre ei o strălucire specială a feţei unui copil care a înţeles mult mai mult decât îl lasă vârsta să înţeleagă; aceştia sunt copii îmbătrâniţi de greutăţile acestei vieţi.

Povestea acestor copii am aflat-o de la excelenţa sa, doamna prof. Univ. Dr. Margit Şerban, şefa Clinicii III Pediatrie, supranumita “femeia care învinge moartea”. Aceşti copii îşi petrec cea mai mare parte a copilăriei lor în spital, în primă fază fiind mereu cuplaţi la aparatele care îi menţin în viaţă, sunt supuşi unui tratament epuizant, fizic vorbind ajung desfiguraţi, dar totuşi gândul că ar mai putea rămâne în viaţă, le dă puterea să lupte. Părinţii lor sunt epuizaţi fizic, psihic, financiar. Apropo de cadouri, cei mai mulţi spuneau că statul în spital şi tratamentul costisitor, financiar vorbind i-a adus în pragul disperării, prin urmare, mulţi nu au avut posibilitatea de a cumpăra nici măcar un cadou copiilor lor. Când ne-au văzut, cei mai mulţi părinţi erau cu ochii în lacrimi, fiind uimiţi de ceea ce li se întâmplă.

Nu doar atitudinea copiilor şi a părinţilor ne-a impresionat, ci şi a întregului colectiv medical din acea secţie. Şefa Secţiei, doamna prof. Univ. Dr. Margit Şerban, a ţinut personal să fie prezentă împreună cu noi la distribuirea cadourilor şi ne-a mulţumit în nenumărate rânduri, spunându-ne că dacă în fiecare an spitalul pregătea câte un cadou pentru fiecare copil internat, anul acesta însă din cauza problemelor financiare nu vor mai putea oferi cadouri copiilor. Şi ei s-au tot gândit cum vor putea oare face ca şi aceşti copii să se poată bucura de aceste sărbători. Şi iată că odată cu implicarea noastră, problema aceasta s-a rezolvat.

IMPLICĂ-TE ȘI TU!
Marius C. Cimpoae

Reclame

Sustine – Doneaza. Dumnezeu te va rasplatii!

Sustine – Doneaza

Sustine – Doneaza

$1.00

Despre ADMIN (3345 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: