Reclame
ULTIMELE STIRI!

O predică pentru predicatori

Când a fost ultima oară când ați vorbit singur, în oglindă? Sunt clipe de adâncă sinceritate, necunoscute de nimeni, dar cu mare influență în evoluția noastră viitoare. Mesajul următor a fost a astfel de „stare de vorbă cu mine însumi”, ca răspuns la una din scrisorile care circulă acum pe Intertnet. Am scris-o dintr-o răsuflare și n-am refăcut-o și nici corectat-o ulterior. S-a revărsat din mine după o noapte de nesomn și de frământări. O supun acum atenției și reacțiilro voastre. Lista aceasta este doar pentru bastori baptiști. Sunt curios care sunt reacțiile voastre.

„Dar ce am împotriva ta, este că ți-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ți, deci, aminte de unde ai căzut; pocăiește-te, și întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine, și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești.  Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în raiul lui Dumnezeu” (Apocalipsa 2:4-7).

Dacă ceea ce aud că se petrece în lumea evanghelică este adevărat și dacă bisericile se află pe o peroculoasă alunecare dinspre sfințenie spre o viață de compromis cu păcatul, imposibil să mai fie folosită drept mărturie pentru convertirea celor din jur, se pune întrebarea ce este de făcut? Pericolul în care ne aflăm este ca să intrăm în pedeapsa despre care vorbește Domnul Isus în scrisoarea către biserica din Efes: „Îți voi lua sfeșnicul din locul lui”, adică îți voi lua capacitatea de a fi lumină pentru cei aflați în întunerec.

Care sunt căile pe care trebuie să „ne întoarcem de acolo de unde am căzut” , care sunt lucrurile de care trebuie să ne pocăim” și care sunt „faptele dintâi la care trebuie să ne întoarcem” (Apoc. 2:5).

Poate încă și mai urgentă este întrebarea, ce ne-ar putea MOTIVA să facem ceea ce știm că ar trebui făcut? Ce fel de predici ar trebui să rostim în adunările evanghelice pentru ca mulțimile de ascultători să alerge de bună voie spre o viață de sfințenie?

Problema nu este simplă și cere un răspuns din partea lui Dumnezeu. Iaăt ce am găsit eu în realția mea personală cu Dumnezeu și cu Domnul Isus prin intermediul Cuvântului pe care ni L-a lăsat.

I. O clarificare a situației

Cred că ar trebui să stabilim o terminologie pe care să o folosim toți în aceleași semnificații. Eu cred că extremele care se fdefinesc ca „rău” și „bine” în această scriză a creștinismului evanghelic românesc se pot numi consacrare și compromis.

a. Prin consacrare definesc în termeni contemporani acea „sfințire”, acea dare lui Dumnezeu, acea punere deoparte de care vorbește Biblia.

„Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădulările voastre, ca niște unelte ale nelegiuirii; ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, din morți cum erați; și dați lui Dumnezeu mădulările voastre, ca pe niște unelte ale neprihănirii” (Romani 6:13)

„Întăriți-vă, deci, mâinile obosite și genunchii slăbănogiți; croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai de grabă să fie vindecat. Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12: 12-14).

b. Prin compromis înțeleg acea încercare ne’nțeleaptă de a trăi cu picioarele în două bărci, a fi și cu lumea și cu Dumnezeu, a încerca să trăiești și în Duhul și în firea pământească.

„Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul, și nu împliniți poftele firii pământești. Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul împotriva firii pământești: Sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți” (Galateni 5:16-17).

„Căci – lucru cu neputință Legii, întrucît firea pământească (Grecește: carnea, aici și peste tot unde e „firea pământească”.) o făcea fără putere – Dumnezeu a osîndit păcatul în firea pământească, trimețînd, din pricina păcatului, pe însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.

În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești, umblă după lucrurile firii pământești; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului. ªi umblarea după lucrurile firii pământești, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, și nici nu poate să se supună. Deci, cei ce Sunt pământești, nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu mai Sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește într-adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui” (Romani 8:3-9).

Consacrarea duce la sfințirea personală, la pocăința de fiecare zi, la viața de rugăciune, la studiul Cuvântului și la dorința de a salva pe câți mai mulți din cei aflați încă departe de Dumnezeu, în pericolul pedepsei eterne.

Compromisul duce la o amorțire a tuturor virtuților creștine, la o stare de „căldicel”, suficient de religios pentru a veni la Biserică, dar insuficient de sfânt pentru a duce Biserica în afara zidurilor clădirii ei.

II. O confirmare a impasului

Nu există salvare decât din naufragiu și nu se pot rezolva decât probleme pe care le recunoaștem că există!

Statisticile apărute în România ultimilor ani ne-au pus pe toți în fața unui eșec de proporții. Ca evanghelici persecutați sub regimul comunist ateu, am trăit cu iluzia că, dacă ni s-ar da voie să ne propovăduim liber crezul într-o înfruntare cinstită și deschisă de idei și dacă ni s-ar da voie să ne trăim mărturia fără teama de represalii, vom reuși foarte repede să convingem populația țării de justețea ideilor și traiului nostru și-l vom converti în masă la Christos.

Lipsa de rezultate dată la iveală de recensămintele recente ne fac să căutăm o explicație și ea nu poate veni decât din trei direcții:

a. Poporul român este de vină. Amețit de cap de pretențiile istorice ale ortodocsiei, poporul este, în opinia unora, ne-evanghelizabil. El este legănat în speranțele deșarte ale unei „mântuiri de neam” colective și a fost „vaccinat  de urgență” prin propaganda Bisericii Ortodoxe împotriva „pericolul sectelor.”

b. Biserica evanghelică este de vină. „eliberarea” mult dorită din limitările impuse de statul comunist ateu n-a fost folosită în mod corespunzător de bisericile evanghelice, fie din cauza lipsei de viziune a liderilor ei, fie din cauza trădării mărturiei prin goana după bunăstarea materială, lene spirituală sau preocuparea pentru câștigarea unei poziții de prestanță socială (instituții teologice și diplome academice, clădiri impunătoare, implicarea în structurile politice) în detrimentul mandatului de chemare generală la pocăință (prietenia aceasta cu „lumea” ne-a „domesticit” și am devenit „parteneri” cu lumea, nu acuzatori ai ei).

c. Nu este de vină nici poporul și nici Biserica evanghelică. Ne aflăm pur și simplu într-o vreme a decăderii generale a creștinismului, caracterizată în Biblie prin descrierea bisericii din Laodicea (Apocalipsa3:14-22). Susținătorii acestei păreri pot fi învinuiți de o anumită doză de „fatalism profetic”. Ei văd un calendar al istoriei stabilit sau cunoscut și anunțat mai dinainte de Dumnezeu și singura lor preocupare este să recunoască „epoca” în care trăiesc și să se comporte ca atare. Cei care sunt convinși că trăim în perioada „laodiciană” a istoriei Bisericii, cred că situația „instituției religioase: este compromisă definitiv și că „mântuirea” și Msfințirea” nu mai pot fi experimentate decât dla nivelul individual al credinciosului. Aflat „afară” din structurile bisericești, Isus Christos le scrie laodicienilor:

citeste mai mult: https://barzilaiendan.com/2018/08/25/o-predica-pentru-predicatori/

Reclame
Despre ADMIN (3165 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: