Reclame
ULTIMELE STIRI!

Singurul lucru pe care îl regret de când am început să aștept diferit.

Mărturisire: vineri am început să scriu acest articol, azi îl termin. M-am tot luptat pentur curaj pentru a-l termina și publica.

Nu am mai vorbit despre acest subiect probabil de un an sau mai bine. Iar cei care se consideră super sfinți îi rog nici să nu se singhisească să citească până la final.

Cei mai mulți mă cunoașteți. Mă știți. Cum gândesc și care îmi sunt ideile. Scriu din adolescență. Scriu pentru fete și cel mai mult scriu despre așteptare. Unii îmi zic disperată că tot la asta mă gândesc, alții absurdă, iar alții, eh, nu mai contează. Dar să știți că nu îmi pare rău. Am un singur regret.

Regretul meu e că nu m-am rugat mai mult pentru cel care îmi va fi soț.

Asta regret cel mai mult. Regret că am plecat urechea la cei care nu înțelegeau. Nu regret că am mai dat-o în bară. Că poate am stat uneori prea târziu în noapte în discuții care au rămas acolo. Că am spus cuvinte dure pentru a mă proteja. Că am lăsat inima să zburde. Că m-am lăsat condusă de emoții. Nu le regret pe astea că am învățat din ele.

Dar regret că nu m-am rugat mai mult pentru acel necunoscut ”el.” Da, am anii pe care îi am și încă nu îl cunosc ca fiind ”el”. Dar privind în urmă regret că nu mi-am scris mai multe rugăciuni în jurnalul așteptării.

În urmă cu mulți ani am simțit nevoia să mă rog pentru mântuirea lui. Am simțit că trebuie să mă rog. Mi-am zis: ”Dacă nu e mântuit și nu are cine să se roage pentru el?” Și m-am rugat. Nu mai știu în urmă cu câți ani mă rugam pentru asta, dar am făcut-o. Da, pare absurd. Poate voi vedea într-o zi că nu a fost așa absurd. Nu știu.

M-am schimbat în ultima perioadă. Modul de a fi, gândirea și perspectiva asupra vieții. Nu am scris despre noua mea mentalitate, pentru asta va trebuie să mă întrebați. Dar ceva a rămas. Rugăciunea pentru viitorul meu soț.

De ce mă rog?

Bine, nu mă rog pentru a-l aduce Dumnezeu mai repede. Nu e vorba de vrăji. Mă rog ca Dumnezeu să facă din el bărbatul care să nu mă părăsească după ce dau naștere unui copil, pentru că vecina arată mai bine. Mă rog ca Dumnezeu să facă din el o binecuvântare acolo unde este. Mă rog să știu că nu și-a risipit viața prin relații, ci că a investit bine acești ani.

Și dacă el nu se roagă?

Mi-au zis mulți asta. Dacă el alege să își trăiască așteptarea prin cât mai multe inimi? Eh, nu știu ce a ales el să facă. Și nici nu îmi mai pasă de trecutul lui. Dar știu că în momentul în care ne vom întâlni amândoi vom fi ascunși în Dumnezeu. Știu asta pentru că mă rog pentru lucrul acesta de la 14 ani. Și dacă eu m-am rugat înainte și el nu, sunt sigură că vor fi momente în relația noastră când el mă va purta pe mine pe brațe de rugăciune, luptăând pentru mine.

Nu, nu cred în predestinare. Cred în alegere. Dar cu cât mă rog mai mult pentru trăsăturile lui, cu atât îmi doresc să fiu ca ceea ce cer. Cum să îi cer Domnului un băiat cu inima bună și eu să fiu rea din cale afară? Nu. Așa aș fi fățarnică, nu?

Probabil mă credeți naivă, credulă și mai știu eu cum. Dar rugăciunea pentru acel viitor el m-a păzit de multe începuturi care mi-ar fi frânt inima. Nu puteam să mă rog seara pentru un ”el” și apoi să mă pun să vorbesc cu un alt băiat toată noaptea. Da, am mai dat-o în bară. Recunosc. Iar acelea au fost momentele în care m-am lăsat condusă de inimă și nu de Dumnezeu.

Și încă ceva. Băieții știu când suntem vulnerabile. Simt acele momente. Un verișor mi-a spus asta. Cumva așteaptă acele momente. Și e adevărat. Am trecut pe aici. Și atunci îți vine să te deschizi ca nimeni alta. Am făcut-o și am regretat. Dar uneori Dumnezeu mi-a dat putere și am zis pas. Cum? Prin jurnalul așteptării. Alegeam să nu povestesc unui străin ceea ce simt, ceva ce oricum uită și îi scriam lui. Acelui necunoscut. Pentru restul sunt basme. Pierdere de vreme. Dar dacă va fi un băiat destul de încăpățânat cât să rămână știu că le va aprecia.

O prietenă mi-a spus că a scris și ea scrisori pentru acel „el”. Când i le-a dat mi-a zis că a plâns. E un gest de dragoste. Da, se poate transforma în idolatrie foarte ușor. Dar ca orice lucru făcut cu înțelepciune, poate fi o mare binecuvântare.

Eu aleg să mă rog.

Mă rog să fie un băiat care să nu se joace în momentul în care mă va întâlni. Inimile nu e un joc tupu. Mă rog de pe acum să îmi fie o binecuvântare. Să îi fiu o binecuvântare. Nu mă rog să fie un băiat perfect, ci mă rog să fie unul transformat și schimbat.

Nu știu ce alegi să faci tu în timp ce aștepți, dar eu aleg să mă rog în loc să mă plâng pe la colțuri.

Da, poate sunt mofturoasă. Dar așa mi-ar plăcea să știu ca înainte ca ochii să ni se dechisă să știu că undeva, cumva, ne-am întâlnit în rugăciune.

Cu un asemenea început sunt mai mult decât sigură că vom avea o căsnicie care își va găsi puterea tot în rugăciune.

https://www.boradoroteea.com/

Reclame
Despre ADMIN (3165 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

1 comentariu la Singurul lucru pe care îl regret de când am început să aștept diferit.

  1. A republicat asta pe Primul Informat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: