Reclame
ULTIMELE STIRI!

CRISTIAN IONESCU: CÂTEVA DECLARAȚII MUSAI ALE ABSENTEISMULUI BISERICESC

Dacă nu aș fi… pastor, aș merge tot atât de des la biserică? Așa m-a întrebat cineva, odată mai demult.

Răspunsul a fost că, dacă nu aș fi frecventat adunarea la fel ca după aceea, nu aș fi devenit niciodată pastor. N-aveau de unde mă lua…

Dar, acesta este doar punctul introductiv al întrebării pe care le-o pun eu categoriilor de credincioși absenteiști (duminicaliștii cu subcategoria seraliștilor, lunaticii – în sensul cel mai blând al cuvântului – care și ei sunt de mai multe feluri funcție de… fără frecvență, apoi CrăPa-ții care se mai strecoară prin… crăpăturile sărbătorești și, în fine, scumpii – la vedere – care apar de două-trei ori în viață la vreo nuntă sau din întâmplare)…

Deci, întrebarea: DE CE?

Or fi și ceva motive obiective ca sănătatea, serviciul… ajutați-i vă rog.

Însă, adevărul (nemărturisit) este altul!

În primul rând, un creștin absenteist este suficient de ateizat încât să nu mai simtă nevoia de Dumnezeu și mediul în care această nevoie este satisfăcută. Mâncăm, dormim și ne îngrijim zilnic pentru că trupul o cere. Sufletul are și el pretenții care îl aduc în prezența lui Dumnezeu. Părtășia Bisericii este una dintre ele. Cu cât frecvența la serviciile adunării locale este mai scăzută, acel timp va fi înlocuit cu preocupări firești! Asistăm invariabil la procesul de ateizare a credinciosului. Nu contează câte scuze și acuze sunt invocate, aceasta este realitatea!

În al doilea rând, absenteiștii sunt și… obraznici! Ei își declină doar responsabilitățile nu și drepturile! Când le vine rândul la vreo sărbătoare în familie apar din senin și nu cu puține pretenții! E adevărat, unii – știind că se apropie ce se apropie – încep să creeze percepția de revenire, dar nu durează. Se duce evenimentul și se duc și ei.

Trei, absenteiștii au un mod ilogic de a se raporta la biserică: ea trebuie să fie acolo unde e și trebuie să meargă bine! Vine câte unul după șase luni și se uită contrariat în jur, apoi și la pastori. Uneori nu zice, dar cei mai mulți zic: Ce-ați făcut băi cu biserica, ați înjumătățit-o, incompetenților ce sunteți!

Unii tineri talentați vin doar atunci când se pot afișa pe scenele noastre (în America, la americani e mai greu…). În rest, vorbesc de rău bisericile românești, le frecventează rar și foarte rar, influențează negativ și pe alții, demolând exact scena de care au nevoie. Pe urmă se miră că ne lipsim de valoarea lor și îndrăznim să nu-i punem!

Nu mai vorbim că nunțile… trebuie la noi, la români! De ce? Dacă e mai bine la americani și, oricum, tot acolo vor ajunge, să se nuntească acolo!

O altă disfuncționalitate a gândirii absenteiste este când dau de necaz. Atunci biserica trebuie să sară, să-i ajute, să se roage și să postească etc. Bine că nu suntem toți… absenteiști!

În fine, va spune cineva că prea am generalizat, că e o mare diferență între cei care vin târziu, cei care vin săptămânal, lunar, ocazional, sporadic sau cândva din interes.

Da, dar odată infectat de absenteism, creștinul absenteist degenerează! Încet dar sigur, produsul finit este acelaș!

Și acum, care sunt declarațiile musai ale absenteistului ca să se poată privi în oglindă și să poată dormi noaptea:

  1. Te poți pocăi și acasă, nu ai neapărată nevoie de biserică. Arătați-mi și mie unu’ care nu se ține de biserică și plesnește de pocăit ce e…
  2. Privim online, e ca și cum am fi acolo! Da? Ia încearcă să mănânci online… Și, dacă toți am face ca tine, la ce-ai mai privi, hm?
  3. Nu suport pastorul, predicatorii, românii etc. Dar pe tine, tu, te poți suporta? Nu mai vorbim dacă alții…
  4. E prea lung programul! Meciul, show-ul, filmul, statul pe plajă, nimic nu e prea lung, doar serviciile bisericii…
  5. Nu e calitate, predici proaste, muzică proastă… Bravo! Mai bine în lume, toate-s de calitate, ce-o mai fi și aia!…

Mai e o declarație absenteistă (șase!), dar se șoptește doar, nu e publică: lasă-i pe fraieri să facă biserică, să se roage, să cânte, să meargă la repetiții, să dea bani, să construiască, să se pocăiască, să-și spargă piepturile cu predicatul, lasă-i! Când o fi să fie, ce-or să facă, vor stinge mucul care mai fumegă?

Nup, dar nici n-o să ne afumăm, o să-i dăm foc!

https://popaspentrusuflet.wordpress.com/2018/04/28/cateva-declaratii-musai-ale-absenteismului-bisericesc/

Reclame
Despre ADMIN (3054 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: