Reclame
ULTIMELE STIRI!

NIMICUL ADUNAT ÎN COLȚUL PODULUI

Copil fiind, am crescut la țară cu bunicii mei, și mă socoteam cel mai fericit copil. Cel mai fericit copil, cel mai iubit copil, cel mai binecuvântat copil. Am avut ocazia să cresc văzând iubirea dar și truda unor oameni fericiți. În fiecare dimineață respiram aerul proaspăt de la țară, și ajutam și eu, așa cum știam, încercând să mai iau și eu din povara muncii bunicilor mei. Câteodată, luam mătura și măturam “ocolul”, alteori mergeam la câmp cu ei iar sâmbăta, după munca depusă în timpul săptămânii, îmi ajutam bunica să frământe aluatul din albie, privind cum cuptorul se încălzește tot mai tare, așteptând cu nerăbdare să gust din pâinea caldă ce urma să o mâncăm. Desigur, nu lipseau nici plăcintele cu brânză sau cu cireșe care îmi lăsau gura apă așteptând să se coacă.

Nu pot să uit libertatea pe care o simțeam fugind pe câmp, sau scăldându-mă în râu, deși nu știam să înot. Nici zilele calde de vară petrecute cu prietenii de pe stradă povestind, râzând, cântând. Nici serile petrecute afară în fața porții, mâncând semințe sau stând în curte, bând  laptele proaspăt și cald.

Iar când trecea vara, îmi amintesc cum adunam roadele culese cu drag și le puneam la adăpost. Îmi amintesc chiar și de podul mare al casei, care avea un colțișor al lui plin cu nimicuri. Lucruri stricate, rupte, vechi aruncate într-un colț, poate poate va mai fi nevoie de ele într-o zi. Uitându-mă în urmă, aș putea spune că sunt aproape sigură  că lucrurile strânse acolo, nu au mai fost nicicând de folos. Dar sunt sigură că au furat locul roadelor muncii noastre. L-au furat, și l-au folosit doar să cântărească greu deasupra  noastră, adunând praf și ieșind la iveală poate atunci când nu ne așteptam. Poate în urma unei furtuni, căutând să vedem dacă totul este în regulă. Sau urcând în pod căutând loc pentru o parte din recolta anului respectiv. Erau complet inutile.

Am adunat de-a lungul anilor, în coltul minții mele, întunericul rece al acelui colț, împreună cu multe nimicuri care nu își aveau locul acolo. Care trebuiau aruncate de mult. Mult prea mult loc a fost ocupat de lucruri vechi, murdare, rupte înlocuind locul roadelor în colțul podului casei noastre. Locul a fost ocupat mult prea mult timp. Dar niciodată nu este prea târziu să facem curățenie, chiar dacă este sau nu primăvarăAruncând tot ce ne ține departe de cine știm că putem fi, aruncând tot ce ne împiedică să mergem mai departe, făcând loc bucuriei, iubirii, luminii. Căci, să fim serioși, nu vom mai avea nicicând nevoie de lucrurile prăfuite, nefolositoare aruncate în colțul podului. Ele trebuie aruncate acum.

http://tineri.betania.ro/nimicul-adunat-in-coltul-podului/

Reclame
Despre ADMIN (3054 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: