Reclame
ULTIMELE STIRI!

Dumnezeu nu te va lăsa de rușine nici când vine vorba de inima ta

E seară. Lipsește luna. Ori poate nu o văd eu. Îmi e dor de un cer plin de stele. Au trecut 6 săptămâni de când am văzut unul. Cred că sunt îndrăgostită de stele. Cumva, ca prin magie, ele luminează doar când e tare întuneric. ori cel puțin atunci le vedem noi lumina.

Parcă sunt asemeni lor. Doar că mie îmi e frică să lucesc. Sunt o fricoasă. Îmi e frică să vorbesc la telefon cu oameni noi, îmi e frică de înălțime, îmi e frică să merg cu liftul.

Și îmi mai e frică de ceva.

Îmi e frică de faptul că povestea mea de dragoste nu se va scrie, iar prin acest blog, cumva, unii vor zice că Dumnezeu nu poate face asta. Nu poate scrie povestea unei plângăcioase.

Da, îmi e frică de asta. Și nu e disperare. Mă gândesc că unii cred asta. Scriu despre așteptare de vreo 8 ani. Poate mai bine. În seara asta m-a întrebat cineva dacă am avut prieten. Nu, nu am avut. Nu știu să zic de ce. Dar nu îmi pare rău.

Zilele trecute mi-am pus un afiș pe perete: Lasă-ți credința să fie mai mare decât frica.

Doar că e greu.

În ultimul timp s-au închis o grămadă de uși, o grămadă de lacrimi. Sincer, la 25 de ani m-aș fi văzut cu un copil lângă mine. Bine, bine și măritată, normal. Dar nu e așa. Uneori îmi zic că sunt singură din cauza punctelor de pe față, din cauza înălțimii, ori pentru că sunt dramatică, ori plângăcioasă, ori că vorbesc pere mult, ori prea puțin. Ori încă o mie de motive.

Dar totuși cred. Cred că El poate să scrie povestea unui fricoase. Doar că am nevoie să stau mai mult în pustiu să mă lupt cu ursul și leul, deoarece în ziua de azi a avea o căsnicie cerească e o adevărată bătălie contra lui Goliat. Iar eu nu vreau să mă mulțumesc cu mai puțin.

Poate a trebuit să mă frâng în mii de bucăți să învăț că dragostea intră mai bine prin spărtură.

Poate a trebuit să fiu departe de toți pentru a înțelege cât sunt de iubită.

Poate a trebuit să frâng ca să gust iertarea.

Poate a trebuit să las totul deoparte și pur și simplu să cred. Nu în predestinare. E  o alegere. Am ales de multe ori prin atitudine, prin limbaj, prin fapte. E o alegere de a mă pune în mâna Lui. Și cumva, habar nu am cum, El face totul frumos la vremea lui.

A fost când am rămas fără job. Jobul acesta a apărut de nicăieri. M-am trezit cu el sub pernă. Și a fost ceea ce am avut acum nevoie. A fost perfect așa cum a fost.

Într-un timp scurt au fost băieți care au bătut la ușă, da, e drept, au plecat, dar Dumnezeu mi-a arătat că nu îi e greu să lase să se împiedice pe cineva de mine. Nu că sunt specială, că nu sunt. Dar așa cum mi-a zis cineva acuma seara: ”Tu ești fată bună, vei avea un soț bun.”, eu asta aștept.

Da, dintre toate. Ceea ce eu aștept e un soț bun.

Și poate vor fi oameni care arată cu degetul, că îi ia cam mult lui Dumnezeu cu povestea asta. Da, poate că îi ia. Doar că supa cea mai bună e cea fiartă ore în șir. La foc mic. Sub presiune.

Poate ești la fel.

Poate și tu ai aceeași frică. Poate și tu le-ai zis celor din jur că aștepti o poveste diferită. O poveste scrisă de Dumnezeu. Și totuși încă nu se întâmplă nimic. Nu uita că cel care dă popoare pentru viața ta nu se lasă batjocorit.

https://www.boradoroteea.com/

Reclame
Despre ADMIN (3226 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: