Reclame
ULTIMELE STIRI!

„Sectantule!” Viaţa de sine stătătoare a unei etichete

Banner filme

Am ajuns în pădurea dintre Pasărea și Brănești la scurt timp de la tragedia femeii care s-a aruncat în faţa trenului împreună cu cei trei copii ai săi și am făcut propria reconstituire.

Uscată și zăludă, pădurea de lângă Brănești e mai degrabă neospitalieră, deși urme de grătar ici și colo lasă altceva de înţeles. Pe cărarea înghesuită de vlăstari și crengi subţiri, am dat peste o canadiană murdară de noroi și decolorată de soare, lângă o gheată dezlipită – singurii martori ai unei alte pierderi, la care am preferat să nu mă gândesc. N-a durat mult și s-a auzit primul semnal de locomotivă.

Pentru un moment am încercat să trăiesc, ca și cum ar fi fost ale mele, ultimele gânduri ale femeii care a murit. Cum a căutat să își ascundă durerile în pădurea asta străvezie și cum a ţâșnit spre șine, strunindu-și de mână copilașii când a auzit trenul anunţându-se asurzitor, de la distanţă…

Un jurnalist mi-a inspirat exerciţiul, după ce a insinuat că Alexandra Braunstein ar fi fost ca mine – o adventistă în vârstă de 30 de ani – și că de aceea s-ar fi sinucis.[1] (Biserica Adventistă a dezminţit[2]informaţia, dar unii încă mai cred zvonul iniţial, așa cum se vede din comentariile la diverse articole online.[3])

La întâlnirea forţată cu moartea, mintea mea a intrat într-o buclă autoprotectoare, refuzând să se calibreze în raport cu o realitate pe care încă nu o poate înţelege. Îmi este imposibil să cuprind adâncimea amărăciunii acelei tinere mame. Pot încerca, în schimb, să înţeleg altceva ce mă afectează direct: de unde vine ideea aceasta că a fi adventist este o ameninţare pentru viaţă. Un răspuns exhaustiv presupune cu siguranţă luarea în calcul a multor aspecte istorice, psihologice, sociologice și antropologice, dar pentru scopul și spaţiul dedicate acestui articol, relevant și ilustrativ este ce imagine a transmis presa despre adventiști, de-a lungul timpului.

Dragoste pentru aproapele. Cu năbădăi

Prima menţionare în presa scrisă a Bisericii Adventiste din România este atât de bine camuflată în istorie, încât am avut nevoie de un pont pentru a merge la sigur. L-am găsit în teza de doctorat în istorie a lui Adrian Neagu.[4] În iunie 1884, gazetele semnalează apariţia publicaţiei Adevărul Prezent, sub egida „societăţii Adventiștilor Zilei a Șaptea”.

Neagu citează în lucrarea lui trei surse pentru această informaţie[5], despre care spune că „nu sunt amintite, după cunoștinţa noastră, în nicio altă lucrare istorică adventistă”.

Fragmentele de presă pe care le citează evidenţiază cheia în care a fost abordată știrea: era anunţată apariţia unei „secte creștine noi”, cu privire la care, neștiind deocamdată prea multe, unul dintre autori se întreba dacă „nu cumva o fi și asta tot vreo drăcie jidovească[6].

Ca să ne facem o idee despre viteza informaţiei în presa vremii, 14 ani mai târziu, în 1898, ziarul Unirea, care se descria drept „Fóe bisericească-politică”, nota la rubrica „Noutăţi” că a apărut (din nou!) o „sectă nouă” – „reuniunea germană a adventiștilor zilei a șeptea”[7]. Autorul scria că „prelecţiile” predicatorului ambulant I.T. Huenergardt „recrutează cu multă isteţime și elocinţă credincioși prin Ardeal”. Și că, deși „e abia de 30 de ani”, bărbatul „de un stat de Hercule și de înfăţișare cuceritóre” „și-a început cu mare isteţime și reușită activitatea sa”. Ziaristul sugerează apoi critic că „prelecţiile acestea sunt fórte poporale și pretinsul lor scop e a promova studiul și priceperea s. Scripturi (…) în realitate înse dogmele și liturgia adventiștilor aduce în multe privinţe cu ale Jidovilor”. Și publicaţia continuă exemplificând că adventiștii se închină sâmbăta și respectă interdicţiile alimentare din Vechiul Testament. „În realitate”, adventiștii nu au o filiaţie evreiască în niciun fel, asemănările fiind un rezultat al convingerii teologice a adventiștilor că prevederile din Vechiul Testament privind închinarea în Sabat (odihna săptămânală) și împărţirea hranei de origine animală în curată/necurată nu s-au schimbat de-a lungul timpului, convingere pe care și-o bazează pe relatările Noului Testament privind viaţa și activitatea lui Iisus Hristos.

Sectant beţiv? Oximoron!

Articolul din Unirea nu le oferea o noutate cititorilor, având în vedere firescul cu care, cu 11 ani înainte (în 1887), revista știinţifică și literară Contemporanul menţiona, într-o schiţă publicată în partea literară, că două dintre personaje erau bănuite de săteni că ar fi „sectanţi” fiindcă „nu beaǔ nimic spirtos și la beserecă nu se duc”[8].

Nu reiese cert din articolul menţionat dacă acești sectanţi erau adventiști, însă în Revista fundaţiilor regale, în care publică nume grele precum Gala Galaction, C. Rădulescu-Motru, Eugeniu Sperantia, Mircea Eliade, Al. Rosetti ș.a., apare o referire precisă la faptul că adventiștii nu beau: o schiţă satirică relatează eroarea prin care un adventist abstinent de la alcool a ajuns beţiv.[9] E relevant pentru construcţia ironiei acelei creaţii că în perioada respectivă adventiștii erau promotori vocali ai temperanţei în privinţa alcoolului.

Primele semne de „pericol”

În 1924, publicaţia greco-catolică Dumineca preia subiectul „Pocăitizmul” și, sub semnătura lui Patriţiu Bîrlea, imediat după o lecţie-fulger despre istoria adventiștilor, introduce avertizarea că „toate sectele pocăite voiesc a vesti pocăinţa batjocorindu-ne legea noastră strămoșască[10]. În același articol, jurnalistul deplânge lipsa de unitate între cultele neoprotestante și dezacordurile doctrinare între baptiști și adventiști, asimilându-le unei lipse de consecvenţă în doctrină. Altfel spus, din moment ce amândouă erau „sectante”, autorul presupunea că cele două biserici ar fi trebuit să aibă o unitate de viziune.

CITESTE MAI MULT: https://semneletimpului.ro/

Reclame

Articole recente: LibrariaCT.ro

Despre ADMIN (2904 articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: