Anunțuri
ULTIMELE STIRI!

Când nu îl înțeleg pe Dumnezeu

Da, uneori chiar nu Îl înțeleg pe Dumnezeu. Chiar nu o fac. Uneori îmi imaginez că El stă undeva în Cer și râde de noi. Și nu Îl acuz pentru asta. Noi ne-am făcut-o cu mâna noastră. Puteam fi tot în Eden.

În ultimele luni am pierdut câțiva oameni incredibili. Cancer și alte boli incurabile. Tineri. Cu familii. Implicați în lucrare. Mă întreb de ce ei. De ce suferință, de ce copii de trei ani rămân fără tată, de ce fete care nu vor fi duse la altar de tatăl lor. Și alte o mie de întrebări.

Când nu Îl înțeleg pe Dumnezeu, tac.

Pur și simplu tac. Refuz să mă întreb de ce. Nu am cunoștința necesară să dau un răspuns. Deși întreb pe alții. Mi-ar plăcea să știu un răspuns, dar nu am. Așa că accept. Nu că Dumnezeu nu mă lasă să gândesc. Nu, nu e asta.

Când nu Îl înțeleg pe Dumnezeu, mă uit în trecut.

Acele pietre de aducere aminte sunt tot acolo. Acel ”toate lucrurile lucrează spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu” chiar e valabilă. Și tăcând aștept să văd cum o să aranjeze El lucrurile în viitor.

Când nu Îl înțeleg pe Dumnezeu, plâng.

Chiar o fac. Și e în regulă. Deoarece doare. Și nu am răspunsuri. Dar în timp ce lacrimile cad îmi dau seama că îmi pun întrebările greșite. Acum nu îmi mai pun același tumult de ”de ce-uri”. Acum doar stau liniștită și plâng. Apoi mă ridic și merg mai departe. Mă ridic un alt om. Mereu te ridici un alt om de pe genunchi.

Când nu Îl înțeleg de Dumnezeu, caut oameni dumnezeiești.

Nu mi-am dat seama la început, dar întrebările acelea ”de ce” nu le puneam oamenilor de pe marginea drumului. Alegeam oameni mai cu cer în inimă decât mine. Nu îmi dădeau răspunsul, dar spuneau ceva care mă ajuta să văd credință în ei Uneori, tot ce avem nevoie pentru a continua este de a vedea credință în ochii cuiva.

Când nu îl înțeleg pe Dumnezeu, plec de la premisa că El are dreptate

Eu sunt om, mai mult, sunt fată. Acum inima îmi spune una, imediat alta. El rămâne Același, ieri, azi și în veci. Mereu. El are dreptate, dar e atât de bun încât o ia la pas cu mine. Pas cu pas încet și îmi descoperă adevărurile Sale unul câte unul, așa, după puterile mele.

Eu asta fac atunci când nu Îl înțeleg. Și da, mai am obiceiul de a mă refugia în natură. Cumva, nu știu cum, acolo Dumnezeu e mai aproape. Parcă natura e inima lui Dumnezeu.

citeste mai mult: https://www.boradoroteea.com/

Anunțuri
Despre ADMIN (2558 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: