Reclame
ULTIMELE STIRI!

În lume există bine și rău și nimic altceva…

Probabil că dacă ați avut ocazia să urmăriți filmul recent produs de Twentieth Century Fox, Murder on the Orient Express (Crimă în Orient Express, 2017) ați recunoaște cu ușurință replica lui Hercule Poirot (interpretat de actorul Kenneth Branagh, în foto alăturat), unul dintre cei mai buni detectivi ai lumii care se decide să se îmbarce în acest tren, care este oprit din drum de o mică avalanșă. Puțin știa el că o crimă fusese plănuită și că o persoană din acel tren era capabilă să comită această crimă.

Deși filmul este ecranizarea unui roman scris de Agatha Christie, publicat în ianuarie 1934, carte pe care nu am reușit să o citesc încă, am aflat că ecranizarea din 2017 a acestei cărți este practic ceva diferit față de ceea ce s-a produs inițial în anul 1974 de EMI Films Distributors, și am citit și un review al filmului pe site-ul CrossWalk.com, care m-a provocat să-l caut și să-l urmăresc (mă refer la cel produs în 2017, cel din 1974 pare puțin cam depășit din mai multe puncte de vedere…).

Filmul începe în Ierusalim (nu știu dacă aceasta este este și în romanul lui Agatha) unde era detectivul belgian Poirot, convocat să rezolve un caz în care era implicat un rabin, un preot și un imam (și nu este o glumă, deși pare că s-a făcut o aluzie la o glumă și în film), ca să găsească pe vinovat chiar înaintea mulțimii, un om al legii. Practic o relicvă fusese furată din Biserica Sfântului Mormânt.

De acolo el este convocat să meargă la un alt caz de rezolvat în Londra și trebuie să se îmbarce pe primul tren care pleca prin Istanbul spre Calais și apoi spre Londra. Directorul acestui expres îi face loc în tren, unul dintre personajele care trebuiau să fie la îmbarcare nu s-a prezentat și și-a pierdut dreptul la locul din tren. Ce moment nefast pentru el.

În acel tren are loc cea mai mare parte a acțiunii filmului, care este îmbinat cu o mulțime de personaje printre care: un profesor (care nu era profesor), un majordom (care avea probleme de sănătate), un conte (care era mai mult un bătăuș și răzbunător), un contabil asistent (care făcea actele și rapoartele unui negustor necinstit din tren și care îl fura pe ascuns din câștigurile sale nedrepte), o guvernatoare (care avea o relație cu un doctor de culoare de pe tren și duceau pe toți la mister și necunoscute), o misionară (care a fost cândva o nenorocită și care chiar recunoaște în timpul filmului că ea preia locul lui Dumnezeu uneori să facă dreptate cu propriile sale mâini, fără să aibă nici o remușcare sau vreun regret), o văduvă (care purta perucă și se plângea în tren că a fost vizitată de un străin, în noaptea de dinaintea crimei din expresul acesta), un agent de vânzări de mașini (care se lăuda că are nu știu câte parcuri auto, că viața lui s-a schimbat de când a ajuns în America și că el nu mai minte, nu mai fură, nu mai face lucruri rele de când a dat de bogăție și prosperitate), o servitoare (care vorbea stâlcit engleză, provenea din Germania, slujitoarea unei prințese în vârstă de origine rusă), un doctor (de culoare, de care am menționat mai devreme), prințesa bătrână (care a adus pe tren cu ea 2 câini și avea mare grijă de ei, părea o ciudată încă din momentul când s-a îmbarcat cu animalele în tren…), negustorul care a fost ucis în tren (jucat de Johnny Deep, care vindea marfă contrafăcută și trăia mereu cu teama că cineva îl urmărește și avea nevoie de protecție, chiar în cadrul filmului primește câteva scrisori de amenințare, scrise cu litere decupate din ziare).

Imediat cum se află de crima din express, detectivul împreună cu șeful trenului fac o interogare minuțioasă a tuturor celor aflați în tren, exact după ce acesta este lovit de o avalanșă și oprit din mers, în așteptarea ca echipajul de la următoarea gară de pe parcursul lor să vină la ei să-i deszăpezească.

Partea interesantă din film este faptul că Poirot vede că exista ceva rău în acest expres, și în timpul discuțiilor sale cu cei din tren, deși nici unul dintre ei nu părea să fie vinovat de uciderea negustorului, află amănunte din viața lor care îi pune pe toți pe o linie comună: ei aveau cu toți în comun o familie de la care a fost furată o fetiță tânără, familia a fost devastată și cu toți au trăit un coșmar după acele evenimente.

Poirot spune unui alt personaj din tren că ”există bine și există un rău”. Nimic altceva în mijloc (deși la finalul filmului el repetă frază aceasta și în mijloc îi descoperă pe cei din tren… pe care nu îi putea acuza că ar fi vinovați). Această noțiune poate fi ceva provocator pentru el și pentru audiența sa pentru că dreptatea, adevărul și pacea sunt toate teme majore pe care Poirot și toate celelalte caractere vor trebui să le definească și să le re-definească fiecare pentru sine. Din film aflăm că această crimă lovește și fracturează sufletul… mai mult decât pe ucigaș. Una dintre personaje, misionara, de care am scris mai sus, are o vorbă interesantă chiar la începutul filmului, ”Păcatul nu agrează cu mine” deși îi judeca pe alții care beau în tren lângă ea. Și da, există și o oportunitate pentru dezbateri după film cu privire la pedeapsa capitală. Poirot îl descrie pe Dumnezeu ca fiind ”întotdeauna ocupat”.

CITESTE MAI MULT: https://crestinismtrait.blogspot.ro/2018/01/in-lume-exista-bine-si-rau-si-nimic.html

Reclame
Despre ADMIN (3054 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: