Unirea

Nicicând nu a fost o zi mai tristă pentru România. În ziua Unirii, România e mai risipită ca niciodată.

Granițile sunt, slavă Domnului, la locul lor. Limba ce o vorbim e cea română. Doar că de asuprire nu am scăpat. O mână de oameni strânge de gât un popor întreg.

Mă simt sufocat în fața surzeniei celor care ne conduc. Mă simt sufocat de aerul ortăvit al legilor elaborate ca manelele, cu dedicație, pentru cei ce chefuiesc la masa puterii.

Mă simt sufocat de ipocrizia de a vorbi despre România, despre Unire în timp ce arunci națiunea pe baricade.Vă rog, aveți măcar decența să tăceți și să ne lăsați să plângem cu decență România care agonizează. Festivismul vostru ne jignește, ne scărbește.

Voi nu știți ce este Unirea. Voi știți complotul, trădarea, vizuinile unde vă numărați voturile și învărtelile veroase.

Voi nu știtți ce e Unirea fiindcă nu știți ce e poporul. Voi nu auziți suspinul părinților ce își petrec copiii spre aeroportul de unde plecă spre ,,mai bine”.

Voi nu știtți ce e Unirea pentru că sunteți scurți de memorie. Ați uitat strigătul Revoluței din 1989: ,,există Dumnezeu…”.

Noi nu am uitat. Și vom continua să strigăm în rugăciune, post, lacrimi și priveghere: există Dumnezeu.

E singura nădejde.

E singura soluție.

E singura Unire.

https://www.facebook.com/florinianovici/posts/1700995756633145