Reclame
ULTIMELE STIRI!

CU TOȚII SUNTEM „INTERIMARI”

De obicei, atunci când un director de companie pleacă din diferite motive, în locul lui este numit un „interimar” pentru a umple golul până se va găsi un succesor permanent. Nu contează dacă fostul director a ieșit la pensie, a murit, a plecat la altă slujbă, și-a dat demisia sau a fost concediat – cineva trebuie să își asume acest interimat până când bordul de conducere va evalua alți candidați pentru acea funcție.

 

De multe ori vedem o explozie de astfel de interimate în domeniul sportului, de-a lungul unui sezon, de exemplu, atunci când un antrenor este demis și altcineva este numit pentru restul sezonului. Apoi, de cele mai multe ori, o a treia persoană este numită definitiv.

 

Deși ne este greu să recunoaștem, realitatea este că suntem cu toții „interimari”. Indiferent de vârsta pe care o avem, sau de cât de bine ne îndeplinim sarcinile la locul de muncă, nu vom rămâne acolo permanent. Altcineva a făcut sarcinile pe care le faceți dumneavoastră acum (exceptând cazul în care sunteți șeful propriei dumneavoastră firme) și într-o zi noi vom pleca lăsând responsabilitățile altora.

 

Realizând acest lucru, ne poate trezi la realitate. Mă gândesc la publicațiile la care am lucrat ca editor și la anii din cadrul CBMC unde am fost editor și director; în timpul mandatului meu aveam impresia că îmi fac bine slujba, dar toate rolurile pe care le aveam eu s-au sfârșit. De fapt, publicațiile pe care le conduceam nu mai sunt publicate acum, așa că și ele au fost „interimare”.

 

Ce facem cu aceste informații? Ne resemnăm și adoptăm o atitudine de tipul „astăzi suntem aici, mâine nu mai suntem” și ne chinuim în fiecare zi să ne îndeplinim datoria? În locul unei astfel de atitudini, eu aș sugera, mai degrabă, o atitudine de genul „carpe diem” (trăiește clipa). Să profităm la maxim de oportunitățile care apar, să facem tot ce putem în speranța că vom lăsa în urmă lucruri mai bune celor de după noi.

 

Cartea Eclesiastul din Vechiul Testament ne amintește faptul că toate lucrurile – chiar viața însăși – sunt interimare, în cele din urmă: „Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei. Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei; plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui; aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei…” (Eclesiastul 3:1-8).

 

După ce a făcut toate aceste observații, autorul cărții, Împăratul Solomon, afirmă: „Ce folos are cel ce munceşte din truda lui? Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decât să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor; Ce este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut.” (Eclesiastul 3:9-15).

 

În loc să adoptăm o atitudine fatalistică, am putea să ne recunoaștem starea de „interimat”, în timp ce ne străduim să facem tot ce putem pentru organizație, pentru angajatori, pentru clienți și în cele din urmă, pentru Dumnezeu. „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!” (Eclesiastul 9:10).

 

 

 

 

 

Întrebări pentru discuții

 

1.     Când auziți termenul „interimar” la ce vă gândiți prima dată?

 

 

 

 

2.     Ați lucrat vreodată într-o poziție interimară știind că altcineva va fi ales, după dumneavoastră, pentru a continua slujba? Dacă da, cum a fost experiența? Cum v-a afectat modul de lucru faptul că ați fost „interimar”?

 

 

 

 

3.     Avem tendința să privim slujbele noastre ca fiind permanente – cel puțin până când decidem să plecăm în altă parte. Ce ar însemna pentru dumneavoastră dacă ați privi slujba pe care o aveți ca fiind ceva interimar?

 

 

 

 

4.   Ce părere aveți despre ideea că trebuie să facem tot ce ne stă în putință la locul de muncă, chiar dacă realizăm că într-o zi altcineva va prelua rolul nostru? Poate că mai devreme decât credem noi…

 

 

 

 

NOTĂ: Pentru aprofundarea subiectului, puteți lua în considerare și următoarele texte biblice: Proverbe 10:7; Matei 6:33-34; Efeseni 2:10; Coloseni 3:17,23-24; Iacov 4:13-15.

 

Reclame
Despre ADMIN (3165 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: