Anunțuri
ULTIMELE STIRI!

Tu cât timp zâmbești pe Facebook?

Nu știu alţii cum sunt dar eu, când mă gândesc la locul preumblărilor noastre zilnice, la newsfeed-ul de Facebook, la pagina aceea cândva un program nesfârșit de varietăţi alcătuit din fotografiile, gândurile, cărţile și muzica prietenilor, mă apucă nostalgia după o prietenie a spiritului, fără graniţe, de care cred că nu ne-am bucurat niciodată și, de fapt, e prea târziu să o mai facem acum.

Mă număr printre aceia care, așa cum văd că a devenit o modă chiar, nutresc o oarecare satisfacţie, ca în faţa unei realizări personale, pentru decizia de a nu mai privi la televizor și de a nu lăsa nici măcar aparatul în sine să îmi ocupe spaţiu în casă. Însă în locul de cinste pe care cândva îl ocupa cutia cu minuni tronează astăzi în sufrageria mea un computer conectat la internet. Nu vă temeţi, nu urmează să vă instig la arderea computerelor sau la desfiinţarea conexiunii la internet, însă vreau să fac o constatare, deznădăjduită și nu încă, a faptului că cel puţin Facebook-ul cu newsfeed-ul lui, cu story-ul, cu paginile de partid/persoană publică/brand, a coborât 10 etaje mai jos decât televizorul în străfundul mizeriei umane. Și pe el nu doar că îl accesăm zilnic, așa cum obișnuiam cândva cu TV-ul, ci unii cercetători spun că media de acces ar fi cam de o dată la 7 minute.

O dată la 7 minute, chiar și când suntem în mijlocul a ceva important, facem click sau pipăim telefonul așteptându-ne (in)conștient să găsim acolo ceva care să ne placă sau să ne aducă un câștig, cât de mic. Intrăm pe Facebook și, deși psiho-sociologii nu s-au pus încă de acord dacă asta ne secătuiește sau nu productivitatea, asupra altui lucru nu se prea mai ridică dubii: plăcerea pe care o căutăm nu e acoloFacebook ne face nefericiţi. Chiar la începutul acestui an, publicaţia știinţifică American Journal of Epidemiology publica un studiu care s-a întins pe trei ani și care concluziona, după niște indicatori pe care puteţi să îi aprofundaţi aici, că a răpi timp interacţiunilor faţă către faţă și a investi timp în prieteniile online este o afacere găunoasă.

Se spune că, pe Facebook, trăim în bule sociale, înconjurându-ne cu oameni care gândesc la fel ca noi și prin asta obţinem dulcea confirmare după care tânjim de când suntem copii și până îi punem copilului din noi cravată sau pantofi cu toc și îl obligăm să se prefacă în adult. Să curgă like-urile la toate ipostazele surprinse de selfie-uri! Să ne inunde sugestiile de lectură și panseurile adânci! Să ne împiedicăm la fiecare pas de descoperiri muzicale care să ne mobileze sufletele cu emoţii cât mai variate, mobilizatoare sau pur vindecătoare! Să ne vedem colegii de grădiniţă, prietenii de peste mări și ţări, în fiecare zi! Să fim la curent cu evenimentele orașului. Să aflăm rapid și de reduceri și de breaking news-uri, în același loc. Să găsim ce ne interesează! În teoria așteptărilor lozincare, pe Facebook curge lapte și miere. În realitate însă, reţeaua de canalizare a întregului oraș este mai curată decât borhotul care curge zilnic pe fluxul reţelei sociale.

Intraţi pe orice pagină de brand, fie că este un magazin, o publicaţie, sau o persoană publică și veţi găsi o deversare violentă de ură. Dacă toţi românii ar fi așa cum sunt cei care comentează pe Facebook s-ar putea spune fără eroare că suntem o naţie care urăște din toţi rărunchii. Nu că am fi excepţionali la acest capitol. Încă mai cred, cum scriam și aici, că toate naţiunile cad în ispita ridicolă de a se considera în mod fals superlative ale unor defecte sau ale unor calităţi. Nu, românii nu sunt singurii pretendenţi la dreptul de a urî universal, pe internet. Dacă vreţi să aflaţi cam care este nivelul de dezumanizare la care se poate ajunge indiferent de dialectul vorbit sau de banii din portofel, vă invit să vă opriţi puţin și să citiţi acest material. Sau dacă ajungeţi să vă întrebaţi ce a transformat Facebook-ul într-o gazdă atât de primitoare pentru abjecţii furibunde, vă invit în schimb să citiţi analiza aceasta. Însă vă garantez că lectura nu vă va fi suficientă pentru a recăpăta controlul asupra timpului pe care îl pierdem cu toţii pe Facebook, cel mult în folosul buzunarelor altora.

Probabil că nici o rezoluţie (că tot vine finalul de an) de tipul „nu mai intru niciodată pe Facebook” nu este realistă. Eu una nu simt că am ajuns acolo deși, în virtutea meseriei mele, simt impactul reţelei altfel decât un utilizator obișnuit (înainte de a mă suspecta de aroganţă, monitorizaţi o vreme comentariile de pe pagina noastră de Facebook și veţi înţelege la ce mă refer). Însă sunt ferm convinsă că a sosit momentul să ne întrebăm onest dacă într-adevăr a intra pe Facebook cu frecvenţa cu care o facem ne aduce mai multe beneficii decât inconveniente sau măcar dacă ne aduce beneficii pe care nu le putem obţine altcumva. Pentru că dacă răspunsul la oricare dintre aceste întrebări este negativ, atunci este împotriva oricărei logici să continuăm să vizităm un loc din care ieșim de fiecare dată mai săraci decât am intrat.

https://semneletimpului.ro/social/social-media/facebook/tu-cat-timp-zambesti-pe-facebook.html

Anunțuri
Despre ADMIN (2328 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: