Anunțuri
ULTIMELE STIRI!

Este zahărul cel mai periculos drog?

Aproape oricine i-a simţit gustul cu mult înainte de a putea memora senzaţia de satisfacţie care electrizează cu delicateţe corpul, începând cu o zonă modestă din spatele gurii.

Te poate aduce pe culmile bucuriei, chiar dacă această fericire este foarte efemeră. În ciuda efemerităţii acestei plăceri a gustului, cei mai mulţi dintre noi ne dorim să repetăm experienţa; de multe ori în ciuda protestelor raţiunii, care ne șoptește insistent că, dacă ne-am abţine, ne-ar fi mai bine pe termen lung. Totuși tentaţia este adesea mult prea puternică pentru a-i rezista. Cum de nu ne putem abţine? Nu cumva suntem drogaţi cu zahăr?

Desigur, vom avea impulsul de a respinge eticheta de „drogaţi“, pe care preferăm să o lipim de identitatea unor persoane care cedează plăcerilor altor pulberi de culoare albă, dar lipsite de gustul unic al dulciurilor. Însă tot mai frecvent auzim glasuri, unele dinspre persoane cu autoritate profesională sau știinţifică, vehiculând ideea că zahărul ar putea fi un drog. Să parcurgem împreună câteva titluri din presa naţională sau de pe internetul românesc care vorbesc de la sine: „Dependenţă – Zahărul, un drog pentru creier“; „Zahărul acţionează ca un drog la nivelul creierului. Ce spun nutriţioniștii despre ciocolată, pâine și fructe“; „Care este cel mai periculos drog? Un expert în sănătate dă un răspuns cu totul neaşteptat“ (expertul: Paul van der Velpen, directorul serviciului de sănătate din Amsterdam; răspunsul la întrebare: „Poate că pare ceva exagerat sau cam tras de păr, totuşi zahărul este cel mai periculos drog al vremurilor de azi şi este uşor de obţinut.“); „Medicii atenţionează: zahărul este cel mai periculos drog“; „Zahărul: energie sau drog? – un reportaj marca «România, te iubesc! »“; „Zahărul e un drog care provoacă dependenţă, obezitate și alte boli grave“.

Această retorică a îngrijorării centrate pe zahăr nu este o ciudăţenie a presei româneşti. Titluri similare apar în presa străină, precum „Moarte prin zahăr“ (New York Post) sau „Dulce şi vicios. Este zahărul toxic?“ (The New York Times). Jurnale sobre şi prestigioase precum British Medical Journalpar să se inspire din aceleaşi surse, cu titluri precum „Zahărul este noul tutun“, iar cercetători serioşi redescoperă cartea lui John Yudkin din anii 1950, Pur, alb şi mortal. Cum ne ucide zahărul şi ce putem face ca să-l oprim?.

Toată lumea se pune de acord asupra a ceea ce pare un adevăr șocant: un aliment considerat inofensiv (zahărul) este la fel de primejdios (sau poate mai rău) ca acele droguri pe care cei mai mulţi dintre noi nici măcar nu le-am mirosit. Se știe că, odată început consumul de droguri, este greu să renunţi. Faptul că ne e atât de greu să renunţăm la zahăr nu confirmă oare această idee neașteptată? Și oare nu tocmai pentru că suntem dependenţi am ajuns să consumăm cantităţi atât de mari?

Conform statisticilor, în anul 1998 fiecare român consuma în medie cam 20 de kilograme de zahăr pe an, aproape o jumătate de kilogram în fiecare săptămână.[1] După numai 10 ani, consumul mediu de zahăr a ajuns în jurul a 30 de kilograme pe an pentru fiecare român, pe fondul unei creșteri a consumului „de la an la an“[2]. În 2014, consumul mediu anual de zahăr pare să fi fost în România de cel puţin 25 de kilograme. Desigur, majoritatea statisticilor ar trebui înghiţite cu o linguriţă de sare, pentru că pot fi afectate de erori, de metodologia de colectare a datelor, de fiabilitatea surselor, definirea variabilelor utilizate ș.a.m.d. De exemplu, este posibil ca nu tot zahărul comercializat în România (și care se regăsește în statistici) să fie destinat consumului uman, ceea ce impune corectarea prin diminuare a acestor medii anuale. Pe de altă parte, nu este clar în ce măsură diversele statistici includ şi zahărul deja inclus în diverse alimente. O statistică bazată pe datele Euromonitor (o companie multinaţională specializată în cercetări de piaţă) pretinde că în România consumul zilnic de zahăr pe cap de locuitor este de circa 31,5 grame, ceea ce echivalează cu un consum anual de aproximativ 11,5 kg; or, statisticile de mai sus sugerează că probabil aceasta din urmă este subestimată. O varietate de pagini de internet din România vehiculează cifre variind între 20 și 30 de kilograme anual, uneori mai mult, pentru toată perioada 1980-2015. Desigur, depinde ce măsurăm. Doar zahărul pur comercializat în pungi sau și pe cel din prăjituri, bomboane sau băuturi răcoritoare? Dar cel adăugat în ketchup, gemuri sau în cerealele pentru micul dejun? Apoi, este problematică însăşi noţiunea de zahăr. Oameni diferiţi înţeleg lucruri diferite când vorbesc despre „zahăr“.

Ce să înţelegem prin „zahăr“?

Pe scurt, când vorbesc despre „zahăr“, unii oameni se gândesc la aceea substanţă albă, frecvent comercializată în pachete de un kilogram, pe care scrie „zahăr“ şi care, din punct de vedere chimic, se numeşte „zaharoză“. Alţii, când vorbesc despre „zahăr“, se gândesc la glucide cu moleculă relativ simplă: atât zaharoza, cât şi glucoza sau fructoza. De altfel o moleculă de zaharoză este formată prin „lipirea“ unei molecule de glucoză de una de fructoză. Aşadar „siropul de porumb bogat în fructoză“ (un îndulcitor bogat în fructoză obţinut prin hidroliza amidonului de porumb), siropul de arţar, siropul de agave (care conţine un amestec de fructoză şi glucoză, prima în proporţie mai mare), mierea de albine (care conţine predominant fructoză şi glucoză, prima în proporţie ceva mai mare, dar şi mici cantităţi de maltoză sau zaharoză) pot fi privite tot ca „zahăr“. În ce măsură unele dintre acestea sunt mai sănătoase (sau mai periculoase) decât zaharoza poate fi o discuţie interesantă (şi controversată), dar excede spaţiul acestui articol, în care ne vom concentra în principal asupra primului sens.

Pe ce argumente se sprijină teoria zahărului-drog?

Atunci când lansează în spaţiul public ideea zahărului ca drog, diverși experţi nu o folosesc doar ca o figură de stil, ci în sensul propriu al termenilor. Calificarea ca drog a plăcutului ingredient alimentar are la bază o serie de observaţii în urma unor experimente pe animale, care sunt similare celor observate cu drogurile tipice. Mai multe laboratoare de cercetare au realizat experimente în care s-a observat că animalele de laborator (de regulă șoareci sau șobolani albi) ajung să mănânce în exces hrană dulce, atunci când aceasta le este pusă la dispoziţie în mod intermitent. Într-un asemenea model, de exemplu, animalele nu au acces la hrană 12 ore, după care li se pune la dispoziţie o soluţie de zahăr (similară în concentraţie celei din sucurile comerciale) și hrană tipică rozătoarelor. După câteva zile, animalele cresc cantitatea de zahăr consumată. După ce animalele au fost expuse unui asemenea tratament cu zahăr și hrană tipică de rozătoare pentru 28 de zile, un grup de cercetători a ţinut animalele 36 de ore fără acces la hrană, o împrejurare care nici pentru oameni nu este prea plăcută. Cu toate acestea, cercetătorii au observat un grad de anxietate mai mare la animalele care primiseră zahăr în cele patru săptămâni anterioare, în comparaţie cu animalele care avuseseră acces liber la o hrană tipică de rozătoare și care au fost și ele private de hrană în cele 36 de ore; cercetătorii au măsurat glicemia animalelor și nu au observat diferenţe între cele două grupuri, confirmând că starea de anxietate respectivă nu era expresia unui deficit glicemic. În plus, la animalele obișnuite cu zahăr s-a detectat un nivel crescut al acetilcolinei extracelulare (unul dintre principalii mesageri chimici prin care neuronii comunică între ei) și un nivel diminuat al dopaminei (descrisă adesea în limbajul popular drept unul dintre hormonii plăcerii sau ai fericirii). Asemenea observaţii sunt similare celor formulate în dreptul animalelor de laborator cărora li s-a întrerupt administrarea de opioide, precum morfina.

citeste mai mult: https://semneletimpului.ro/sanatate/nutritie/hrana-sanatoasa/este-zaharul-cel-mai-periculos-drog.html

Anunțuri
Despre ADMIN (2057 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: