Anunțuri
ULTIMELE STIRI!

În căutarea fericirii: Foame şi sete după altceva

Matei 5:6 – „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!”

Oamenii sunt flămânzi şi însetaţi. Înfometaţi şi săturaţi programat până a doua zi, când ciclul burtă

goală – burtă plină se reia. Lumea e un uriaş fast-food în care totul se consumă în grabă – hamburgerul, iubirea,

promisiunile, viaţa, tinereţea.

Peste 40% dintre români sunt obezi sau semiobezi. Mâncăm prea mult în sărăcia noastră. Probabil că ne

umplem burta cu pământ, ca Darie din „Răscoala” lui Stancu, doar să fie ceva în stomac.

Ca să fii fericit, zice Isus, trebuie să-ţi fie foame şi sete după neprihănire, iar asta e greu de realizat câtă

vreme eşti sătul de mâncarea lumii. De aceea postul prim trebuie să fie abţinerea de la lucrurile lumii pentru că

nu există nici o legătură între neprihănire şi fărădelege.

Când omul s-a golit de lume, există pericolul să-şi dorească un surogat de neprihănire, care să-i cadă

bine la stomac, ca nişte aspirine băute la 7 dimineaţa. Neprihănirea pe care o dau tot felul de legi, canoane,

datini, ceremonii şi alte fineţuri spirituale. Fariseii avea o neprihănire a lor. Isus ne ridiculizează, propunându-ne

să ne luăm la întrecere cu ei, să avem şi noi o neprihănire a noastră.

Aceasta se obţine greu, iar rezultatul e o viaţă de păun aviar, suficient sieşi datorită mândriei religioase

din coadă. Această mândrie religioasă e numită de Pavel – gunoi. Isus a asociat-o direct cu făţărnicia.

Omenirea încearcă să rezolve problema aceasta cu bandă izolatoare, iar Dumnezeu a rezolvat-o cu nişte

cuie. Acolo, sus, pe cruce, lucrurile s-au simplificat, dar aceasta L-a costat pe Dumnezeu enorm (Romani 10:4).

Neprihănirea e ţintă împreună cu Împărăţia pentru că o viaţă neprihănită aici e garanţia săturării în

Împărăţia viitoare. Foamea şi setea de-a fi plin de roada Duhului va fi săturată doar din Pomul Vieţii.

Neprihănirea e obiceiul de a-ţi lega micile acţiuni de Dumnezeu, de a semăna cu Hristos când nu eşti la biserică,

de a-ţi dori o ştachetă mereu mai înaltă, iar asta e periculos, ca mersul pe sârmă. Viaţa e prea scrută ca să-ţi

doreşti doar să fii sătul aici, iar lumea are meniuri sărace şi notele de plată sunt mari cât iadul.

V l ad i m i r _ P u s t a n

https://www.facebook.com/fundatiaciresarii/posts/10155837026325775

Anunțuri
Despre ADMIN (2057 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: