Anunțuri
ULTIMELE STIRI!

Nebunie – Maurizia Nicoară

Ei mi-au zis de la bun început că, dacă aleg drumul acesta, mă voi răni. M-au întrebat, foarte nedumeriți, de ce încă fac asta, nu îmi este de ajuns? De ce nu îmi văd de drumul meu şi ei de drumul lor, fără să mă mai bag in viețile oamenilor? De ce ofer flori dacă ei îmi oferă spini? De ce îmi doresc atât de mult să fiu o rază pe cerul lor întunecat dacă ei mă amețesc în furtuna lor? De ce să semăn dragoste dacă ei îmi aruncă cu noroi în față? La ce bun totul?
Nu am ştiut ce să le răspund. Am dat să zic ceva, dar nu îmi ieşea niciun sunet. Dacă aveau dreptate? Aveau vreun rost lacrimile vărsate? Aveau vreun rost luptele purtate, încercarea de a vedea binele în orice, rănile făcute de ceilalți? Mi-am pus mâna pe inimă. Avea destule cicatrici. M-am uitat în gol. Nu știam ce să le spun. Poate eram nebună. Poate ar fi trebuit să merg doar pe drumul meu, fără să mai privesc in jurul meu. În timp ce mă gândeam, mi-am adus aminte de povestea grădinarului: cu cât îi erau mai murdare si mai rănite mâinile, cu atât grădina era mai frumoasă.
Atunci, am ştiut. Le-am spus că fiecare om este ca o grădină. Unele sunt pline de spini şi mărăcini, altele au pământul tare şi uscat, unele sunt pline de buruieni, iar altele sunt
acoperite de gunoaiele aruncate de trecători, dar printre toate lucrurile urâte, erau flori. Erau mici şi plăpânde, dar existau. Aşa și la ei: au inima acoperită de amintiri urâte, de cuvinte care i-au lovit atât de tare, încât au lăsat urme adânci, de oameni care au plecat când aveau cea mai mare nevoie, de promisiuni făcute de alții şi niciodată împlinite, de minciuni dulci, dar, la urmă, aveau un gust atât de amar. Nu mă mir că au ură în inimă sau că îmi râd in față atunci când le spun că eu văd flori in toată amărăciunea lor. Şi, ca să le demonstrez asta, trebuie să mă înțep în mărăcini. Să smulg buruienile. Să mă murdăresc de noroi. Să înlătur gunoaiele. În viață nu trebuie să treci nepăsător, ci să ai inima expusă. Bineînțeles, asta costă. Dar ce vei câștiga va fi veșnic.
S-au uitat la mine ceva timp, apoi şi-au văzut de treabă, ca de obicei.
Știam ce gândeau: credeau că sunt nebună.

http://www.ciresarii.ro/index.php/nebunie-maurizia-nicoara/

Anunțuri

Articole recente: Pe urmele Lui

Despre ADMIN (1998 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: