Anunțuri
ULTIMELE STIRI!

INTERVIU. Marius Cimpoae: „Am scris despre baptiști și mai exact despre istoria recentă a baptiștilor din dorința de a oferi o prezentare obiectivă, echilibrată, justă a unor aspecte cunoscute sau mai puțin cunoscute din viața Cultului Baptist din România în încercarea de clarificare și de asumare a trecutului și nu de justificare sau de condamnare a lui.”

Vasile Bel: Am găzduit pe acest blog două personalități, doctori în istorie baptistă: pe Marius Silveșan și George Colcer vezi aici și aici. Acum vin să prezint un alt iubitor al poporului baptist din România. Este vorba despre profesorul Marius Cimpoae, care a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu, în care ne vorbește despre lucrarea de disertație, despre proiecte de viitor, despre familie și altele.

Dumnezeu să-l ocrotească și să-l sprijine în lucrarea pe care o face pentru slava Domnului!

V.B. Vă felicit cu mult drag pentru lucrarea de disertație pe care ați susținut-o la Universitatea de Vest din Timișoara (LUMINI ȘI UMBRE: Viața Cultului Creştin Baptist din România în perioada comunistă – între colaborare, compromis și opoziție) și vă apreciez că vă plecați spre poporul baptist întregindu-i istoria. Apreciez că veți merge și mai departe să o completați și apoi să vadă lumina tiparului.

Aș vrea să știu eu și cei ce citesc blogul: „Istorie Baptistă”, cine este Marius Cimpoae?

M.C. Marius Cimpoae este un nume: nume de copil, nume de soț, nume de tătic, de profesor, de predicator. Acest nume este lăudat de unii și, în aceeași măsură, este criticat de alții. Dar nici laudele, nici defăimările nu spun totul despre mine. Sunt cărășean la origini, timișorean prin adopție, baptist prin convigere, pasionat de literatură și istorie contemporană. În ceea ce privește educația și formarea profesională, sunt licențiat în teologie și filologie – limba și literatura română la Universitatea din București – Facultatea de Teologie Baptistă; recent am absolvit studii de master în istoria comunismului la Universitatea de Vest din Timișoara și un program postuniversitar în domeniul managementului Administrației Publice la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. După absolvirea studiilor universitare m-am mutat la Timișoara unde am început să lucrez alături de pastorul Petru Dugulescu la Biserica Eclesia și la Asociația „Isus Speranța României”. Doar 5 luni am avut ocazia să mă bucur de modelul de viață al unui om pe care l-am apreciat enorm. Am lucrat ca educator, consilier și șef de cabinet parlamentar, pastor și profesor. Acum slujba mea este de profesor titular de limba și literatura română la Școala Gimnazială Comloșu Mare (o localitate aflată la 60 de km de Timișoara și la doar câțiva kilometri de granița cu Serbia), iar slujirea mea este de predicator la Biserica Baptistă Germană Timișoara (prima biserică neoprotestantă din sud-vestul României).

2017-08-13_01.04.53

V.B. Unde v-ați născut și când?

M.C. M-am născut la data de 03 august 1985 în localitatea Oravița, jud. Caraș –Severin și am crescut la Știnăpari, o localitate aflată în zona montană a Banatului de sud, pe platoul munţilor Locvei, în zona turistică Cheile Nerei. Viața aspră de la munte m-a format, m-a călit, pregătindu-mă pentru momentele intense pe care de multe ori viața mi le-a oferit până acum.

V.B. Părinții v-au fost baptiști?

M.C. Părinții mei nu au fost baptiști. Ei s-au pocăit pe când aveam eu 6 ani în urma unor experiențe dramatice. Mama a fost prima care s-a hotărât după ce a fost vindecată complet de psoriazis (boală cronică de piele). De la 16 ani și până când a împlinit 29 de ani, a alergat la toate spitalele și la toți medicii din țară în speranța că se vor găsi remedii pentru boala ei, dar cu fiecare unguent sau medicament care îi era administrat, boala se extindea și se agrava. Până într-o zi, când un bătrân din localitatea noastră, i-a recomandat un medic la care nu apelase niciodată până atunci. A început să meargă la biserică și să se roage, iar la o evanghelizare pe stadionul din Reșița, în urma unei rugăciuni, Medicul Suprem a vindecat-o complet nemaiexistând nici măcar un singur semn în trupul ei că ar fi fost vreodată bolnavă de psoriazis. În ciuda minunii pe care Dumnezeu a făcut-o în viața ei, dar și în viața familiei noastre, inima tatălui meu a rămas împietrită. Pentru că a fost crescut cu ideea că pocăiții sunt sectanți a început să îi interzică mamei să meargă la biserică. Însă dragostea pentru Dumnezeu a fost mai mare decât suferința pe care a îndurat-o de la tatăl meu și a continuat să meargă la biserică. Cu aproximativ o săptămână înainte de botezul mamei, tata s-a îmbătat foarte tare și a fost foarte aproape să îl omoare pe unul dintre frații mei mai mici, punându-i piciorul pe piept. Dumnezeu l-a salvat pe fratele meu, dar a salvat și inima tatălui meu, așa că în ziua botezului, amândoi părinții mei L-au mărturisit public pe Domnul în apa botezului. Acesta a fost momentul când credința în Dumnezeu a devenit menirea vieții noastre.

V.B. Ați avut în copilărie amintiri plăcute sau neplăcute în relațiile dumneavoastră cu unele persoane baptiste?

M.C. Cantitativ, am mai multe amintiri plăcute în relațiile cu frații mei baptiști, decât amintiri neplăcute. Calitativ, înțeleg că oamenii din viața mea, buni sau mai puțini buni, sunt niște sculptori pe care Dumnezeu i-a folosit în șlefuirea caracterului meu. Maica Tereza spunea: „Unii oameni apar în viața noastră ca o binecuvântare, alții ca o lecție”. De fapt, înainte de a-i încadra pe baptiștii din viața mea în nu-știu-ce categorii, permiteți-mi să spun, că sunt conștient că nici eu nu sunt un baptist perfect. Dimpotrivă…, dar mă străduiesc să fiu un baptist foarte bun sau mai bine zis, un creștin foarte bun

V.B. Când și cum v-a venit pasiunea de a scrie despre baptiști?

M.C. Am o pasiune pentru a scrie în general. Mai ales în ultima perioadă simt că trebuie să scriu. Nu știu cât din ceea ce scriu este folositor pentru cei care citesc, dar totuși scriu. Scriu pentru că: „Quod scripsi, scripsi = Ce am scris, rămâne scris”.

Am scris despre baptiști și mai exact despre istoria recentă a baptiștilor din dorința de a oferi o prezentare obiectivă, echilibrată, justă a unor aspecte cunoscute sau mai puțin cunoscute din viața Cultului Baptist din România în încercarea de clarificare și de asumare a trecutului și nu de justificare sau de condamnare a lui. Scopul acestei lucrări este acela de a oferi o șansă la reconciliere unei comunități care până la deconspirarea personalului fostei Securități prin publicarea listelor cu informatori, colaboratori, au încercat să ascundă sub diverse pretexte și scuze, mizeria colaboraționismului cu regimul comunist. De asemenea, un alt scop este acela de a crea o imagine corectă, fără exagerări, asupra evenimentelor la care generația mea nu a fost martoră, în vederea răscumpărării memoriei, dar și a istoriei.

În anul 2007 a fost lansată cartea Pigmei și uriași a lui Daniel Mitrofan, unde a fost publicată o listă scurtă, dar cu nume foarte cunoscute a pastorilor baptiști colaboratori cu Securitatea, concluzia autorului fiind că în perioada comunistă între 70-90% dintre pastori au colaborat cu regimul comunist. Din momentul acela, a continuat să cadă cu „deconspirări” pe toate blogurile „creștine”. „Deconspirarea” brutală, ostentativă, fără dovezi, fără documente credibile, a produs foarte multe răni și a distrus multe relații. Dacă până în 2007 imaginea baptiștilor a fost aceea de oponenți ai regimului comunist, de luptători pentru libertatea religioasă și libertatea de conștiință, după 2007, percepția generală a fost aceea că baptiștii și, în mod special, pastorii baptiști, toți au fost colaboratori și agenți ai Securității comuniste. Această percepția a produs foarte multă deziluzie și frustrare în bisericile baptiste, încrederea unii în alții a devenit atât de zdruncinată de compromisurile unei epoci care a lăsat răni adânci.

Citeste mai mult: http://harul-tm.ro/interviu-marius-cimpoae-am-scris-despre-baptisti-si-mai-exact-despre-istoria-recenta-a-baptistilor-din-dorinta-de-a-oferi-o-prezentare-obiectiva-echilibrata-justa-a-unor-aspecte-cunoscute/

Anunțuri
Despre ADMIN (2057 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: