Anunțuri
ULTIMELE STIRI!

Despre principiul baptist al separării bisericii de stat – prof. univ. dr. Otniel Ioan Bunaciu

Stimați colegi de slujire,

Doresc ca harul și pacea Domnului nostru Isus Hristos să vă fie înmulțite. Deoarece fratele Președinte al UBR ne-a îndemnat să ne exprimăm opiniile față de situația subvențiilor de la stat am decis să ofer reflecția de mai jos. Apreciez disponibilitatea fratelui Președinte, care a preluat decizia Consiliului Uniunii de la Timișoara de a avea o discuție frățească largă. Mă rog lui Dumnezeu ca să ne dea înțelepciune, dar și răbdare pentru ca să ascultăm toate vocile care doresc să contribuie la dezbatere. Consider că o discuție în acest sens este esențială pentru ca să ajungem la hotărâri înțelepte și la care toți cei care doresc să se implice să simtă că au avut libertatea să participe. Din păcate de prea multe ori luările de poziție nu sunt principiale, ci sunt doar afirmate cu intenția de a fi impuse și fără acceptarea unui dialog real.

Deoarece baptiștii au susținut mereu libertatea de exprimare a opiniilor lor, prezenta luare de poziție dorește să fie o exprimare în acest spirit. Trebuie să recunoaștem că această temă are capacitatea să amenințe unitatea baptistă, fapt remarcabil deoarece, așa cum se va putea observa în continuare, principiul nu reprezintă de fapt unul din articolele de credință principale ale baptiștilor și nici nu apare în legislația adoptată în România, deși este o temă de mare interes.

În mod ideal baptiștii cred că statul ar trebui să creeze un cadru legal și neutru în care să se garanteze libertatea religioasa pentru toate cultele și comunitățile de credincioși. În acest scenariu ideal, fiecare cult ar trebui să se administreze singur fără sprijinul statului. Realitatea din România nu se conformează acestui scenariu ideal, cum nu se conformează în nici o țară din lume. În majoritatea situaților statele susțin eforturile comunităților de credință (cultelor) și cele ale organizațiilor caritabile. Astfel statele creează diferite aranjamente fiscale prin care oferă acest sprijin (inclusiv în SUA de unde își are originea principiul separării bisericii de stat).

Susținerea financiară oferită de stat se încadrează de fapt în categoria drepturilor pe care le au plătitorii de impozite cum ar fi: învățământul, sănătatea, apărarea, etc. Prin aceste măsuri fiscale se generează o situație la care cei care contribuie prin impozite și beneficiază de ceea ce oferă statul. Dacă o instituție care participă la îndatoriri nu participă și la drepturi, aceasta se va găsi într-o situație de inegalitate pe care și-a impus-o singură. Baptiștii din România au acceptat recunoașterea lor în condițiile legii și funcționează potrivit legii. Statutul cultului care are forma unei Hotărâri de Guvern este în armonie cu celelalte legi din România.

O discuție preliminară, care ar trebui poate purtată este de ce există atât de mare interes pentru tema subvențiilor de la stat și nu prea se discută problema implicării bisericilor în politică. Consider că acest aspect este legat direct de înțelegerea separării bisericii de stat și este o practică mai periculoasă decât acceptarea subvențiilor.  Din păcate există suficiente motive să fim îngrijorați. Nu mă refer aici la rolul profetic pe care bisericile sunt chemate să îl aibă și nici la implicarea credincioșilor în procesul politic în calitate de  cetățeni, deoarece este un drept al acestora. Mă tem că uneori discuția despre subvenții devine un motiv tocmai pentru ca să nu se discute implicarea politică a unor biserici.

Experiența celorlalte culte care au acceptat subvențiile oferite de stat după 1990 nu a fost una negativă. În România, statul nu s-a amestecat în treburile bisericilor deoarece în aceste vremuri statul, potrivit legii, susține bisericile. De asemenea, trebuie să recunoaștem că, deși baptiștii nu au acceptat subvențiile, acest lucru nu a dus la rezultate semnificativ diferite față de cultele care au acceptat.

Realitatea este că de fapt baptiștii din România primesc deja subvenții în diferite forme. Dacă ajungem la concluzia că nu ar fi principial să acceptăm subvenționarea de la stat, atunci ar trebui să nu acceptăm niciun tip de subvenționare pentru ca mărturia noastră să fie cu adevărat autentică. Mă refer aici la fonduri pentru: construcții, reparații, dar și la susținerea de grădinițe, școli, licee, activități sociale începute de biserici și care se află sub autoritatea acestora, dar nici acceptarea celor 2% din impozit pe care legea îi oferă bisericilor și organizațiilor non profit.

Probabil că înainte de a dezbate oportunitatea primirii de subvenții ar fi util să vedem care este situația concretă din bisericile baptiste din UBR. Pentru a avea o discuție informată și echilibrată ar trebui să începem de la niște date și de la legile și textele existente și nu de la niște păreri personale. Ar fi de folos să știm, de exemplu, care este media salariilor slujitorilor din bisericile membre ale UBR și a personalului ne clerical. În anul 2007 când am pus această întrebare, patru comunități regionale au răspuns că media veniturilor era între 600 – 700 RON pe lună ceea ce reprezenta atunci salariul minim pe economie. Sper ca lucrurile să stea mult mai bine acum, dar ar fi important să înțelegem care este cu adevărat situația.

Este ironic faptul că între persoanele care susțin că nu ar trebui să se primească bani de la stat există mulți slujitori din biserici mari. Acestea au multe proiecte finanțate uneori de la stat (cum ar fi grădinițe, școli, licee sau alte proiect sociale), dar și  proiecte sprijinite de donatori din străinătate a căror fonduri includ sume primite de la stat (din țările lor). Este oare mai moral să primim ajutoare din subvenții de la alte state (în mod indirect) atât timp cât credem că nu este moral să primim subvenții de la statul Român?

Argumentul că finanțarea de la stat ar putea genera dependență este la fel de valabil în cazul finanțării primite din partea altor organizații sau biserici. Orice finanțare primită pentru susținerea slujirii creează un pericolul de dependență. Mai mult decât atât, în timp ce statul nu este interesat de poziția doctrinară a celor pe care îi susține, nu la fel se întâmplă cu organizațiile și bisericile care fac acest lucru. Adesea acestea condiționează susținerea de adoptarea unei anumite poziții doctrinare sau a unor strategii de lucru.

De cele mai multe ori bisericile care doresc să accepte finanțarea de la stat sunt mai mici și fără resurse suficiente. Vocea lor nu este auzită, din păcate și adesea, dacă cineva exprimă un punct de vedere în acest sens, acesta este înăbușit energic de colegii care nu văd lucrurile la fel. Bisericile care au resurse suficiente și se pot descurca demonstrează implicit o lipsă de interes față de situația bisericilor mai mici.

Dacă ne considerăm o frăție și dacă ne pasă cu adevărat de situația colegilor care slujesc fără a avea resursele necesare, ar trebui să dezvoltăm o formă instituționalizată de solidaritate pentru susținerea acestora. O astfel de inițiativă, care ar trebui luată la nivel central, ar fi o bună mărturie a faptului că suntem o uniune de biserici care slujesc împreună. Toate bisericile din uniune să se angajeze să își încadreze slujitorii la nivelul potrivit în grila adoptată de UBR pentru a evita discrepanțele care există acum datorită nivelului de resurse a bisericii angajatoare. Toate bisericile să se angajeze să contribuie din bugetul lor la un fond de solidaritate din care să se acopere diferențele salariale pentru o încadrare uniformă. Acest procent care ar putea fi destul de mare trebuie să fie calculat pe baza nevoilor reale.

Cred că aud deja vocile celor care vor spune că o astfel de inițiativă ar fi o încălcare a principiului autonomiei bisericii locale. Personal sunt de acord în totalitate cu aceste voci. Ceea ce nu pot să înțeleg este de ce decizia acceptării sau nu a subvențiilor de la stat nu se încadrează tot la autonomia bisericii locale care poate hotărî ceva legat de activitatea sa, mai ales că nu este vorba despre încălcarea unui principiu biblic sau a unei doctrine (pe care să o găsim în Mărturisirea de credință). Bisericile locale ar trebui lăsate să decidă potrivit călăuzirii pe care o au. Îmi este greu să înțeleg de ce bisericile care au resurse consideră că au dreptul să impună o anumită abordare fiscală bisericilor care nu au resurse.

Rezultatul este că avem două categorii de slujitori în uniunea noastră. Una este categoria slujitorilor susținuți decent de bisericile pe care le slujesc pentru că acestea au resursele necesare și o categorie a slujitorilor susținuți nesatisfăcător de bisericile pe care le slujesc pentru că acestea nu au resursele necesare.

Efectele situației vor avea impact și pe termen lung. În primul rând are loc o descurajare a noilor potențiali slujitori care, deși nu intră în lucrarea de slujire pentru câștiguri financiare, trebuie totuși să poată primi o susținere care să le permită să aibă grijă de familiile lor. În al doilea rând nivelul scăzut al salariilor din UBR va avea un impact negativ asupra resurselor Casei de Pensii si Ajutoare. Deja raportul dintre angajați și pensionari a scăzut în defavoarea resurselor CPA. Cu alte cuvinte, viitorul pentru cei care au slujit și au fost subfinanțați este că vor avea pensii mici deoarece contribuțiile lor sunt mici.

Am făcut această clarificare pentru că textul care urmează este un punct de vedere care este oferit deoarece a fost solicitat. Nu mă interesează o dezbatere pe internet, deși sunt bucuros să discutăm problemele personal sau într-o întâlnire.

Vă doresc multă binecuvântare în ceea ce faceți pentru extinderea Împărăției lui Dumnezeu și însoțirea puterii Duhului Sfânt în lucrarea Evangheliei.

Reflecție asupra înțelegerii principiului Baptist al separării bisericii de stat în contextul baptiștilor din România

De curând dezbaterea principiului separării bisericii de stat a generat multă energie și vehemență între lideri și pastori din România care au înțelegeri diferite cu privire la această temă. Acest text reprezintă un punct de vedere personal, o încercare de a reflecta și de a observa cum înțeleg baptișii din România relația dintre biserică și stat. Explorarea își propune să ia în considerare ce afirmă: învățătura Scripturii, Mărturisirea de credință, Statutul cultului, perspectiva legislației în vigoare, dar privește relația și prin prisma practicilor care există în bisericile baptiste din România. Consider că este important ca o discuție despre relația dintre biserică și stat să fie bazată pe o perspectivă realistă a modului în care baptiștii din România se raportează la această temă. Fără a avea pretenția de a fi o abordare exhaustivă, punctul de vedere exprimat face referire la poziții teologice diverse, așa cum sunt ele exprimate de baptiștii din România, dar aduce în discuție și exemple din istoria baptiștilor, din teologia lor precum și practici ale baptiștilor din alte țări.

Expresia separarea bisericii de stat nu vine din Sfânta Scriptură, ci este o frază care a fost folosită de Thomas Jefferson într-o scrisoare din 1 ianuarie 1802, scrisoare care era adresată Asociației Baptiste Danburry din statul Connecticut. Jefferson încearca să reafirme, folosind alte cuvinte, ceea ce spune Primul amendament al Constituției SUA(adoptat în 1791) care declară: Congresul nu va face o lege cu privire la stabilirea religiei sau la interzicerea exercitării libere a acesteia. Amendamentul crează o obligație în dreptul statului, și anume de a nu stabili o anumită formă de religie în SUA. Obligația nu este creată și în dreptul diferitelor forme de religie care se bucură de libertate ca și consecință a acestui amendament. Expresia lui Jefferson reflectă o formulare a lui Roger Williams, fondatorul primei biserici baptiste din America de Nord, care în 1644 scria despre:un gard viu sau un zid de separare între grădina bisericii și sălbăticia lumii.

Predicatorul Baptist John Leland din Virigina remarca și el în anul 1804 (la câteva zeci de ani după adoptarea constituției): Plăcerea magistraților de a promova creștinismul a făcut mai mult rău acestuia decât toate persecuțiile. Persecuția, ca un leu sfâșie sfinții omorându-i dar lasă creștinismul într-o stare pură: stabilirea religiei de către stat, îmbrățișează sfinții ca un urs dar corupe creștinismul.

Cu aceste cuvinte, Leland exprima poziția baptistă clasică a separării bisericii de stat. Leland oferea această explicație în contextul Statelor Unite ale Americii și în secolul al 19-lea. Principiul exprimă înțelegerea baptistă că o țară nu ar trebui să fie creștină în sensul susținerii unei anumite confesiuni sau biserici de către stat. Mai degrabă rolul statului, potrivit acestei înțelegeri este să garanteze libertatea de conștiință și de închinare pentru toți credincioșii, indiferent de confesiunea acestora (voi folosi termenul ‘cult’ care apare în legislația din România).

De-a lungul istoriei baptiștilor aceștia au dezvoltat relații de tip diferit cu statul în funcție de contextul politic, social și legal în care se găseau. Poziția lor a pornit de la înțelegerea că biserica respectă autoritatea statului care, în înțelegerea baptiștilor, i-a fost încredințată acestuia de către Dumnezeu. În același timp, baptiștii au crezut și au susținut idea că bisericile trebuie să funcționeze liber într-un țară liberă.

În funcție de legile țărilor în care și-au desfășurat activitatea, bisericile baptiste au construit diferite aranjamente legale pentru funcționarea adunărilor de credincioși, dar și în ce privește relațiile fiscale ale acestora în calitatea lor de instituții care funcționează într-un cadrul legal.

Punctul de vedere propus este că principiul separării bisericii de stat este susținut de baptiști ca expresia preferată a modului de raportare reciprocă între biserică și stat. Acest principiu nu reprezentă însă o doctrină extrasă direct din Scriptură, ci este o afirmare a convigerii baptiștilor că statul trebuie să garanteze libertatea de credință și posibilitatea proclamării Evangheliei. În țările în care au funcționat bisericile baptiste și în care nu a fost adoptat acest principiu (în majoritatea cazurilor în țările în care există biserici naționale) baptiștii au acceptat condițiile legale din acele țări, dar au încercat să rămână o mărturie profetică.

Contextul în care funcționează bisericile baptiste din România

CITESTE MAI MULT: https://suceavaevanghelica.wordpress.com

Anunțuri
Despre ADMIN (2061 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: