Anunțuri
ULTIMELE STIRI!

Ce am învățat în pustiul așteptării

Anul acesta se împlinesc 10 ani de când i-am cerut Domnului să nu mă lase să mă îndrăgostesc de niciun băiat în afară de cel cel care îmi va fi soț și 7 ani de la prima scrisoare pe care i-am scris-o. Am recitit-o azi. Eh, așa copil eram. Dar era pură. Nu știam unde o să mă poarte acea rugăciune și nici acea scrisoare. Nu credeam că nici după atâția ani nu voi da peste al meu Adam. 

Ieri, gândindu-mă la asta, mi-a venit în minte călătoria poporului evreu prin pustiu. Și mi-am zis:

”Stai. Și eu sunt acum tot în pustiu, pustiul așteptării.”

Gândul acesta s-a transformat într-o sumedenie de asemănări și lecții pe care le-am trăit fără să realizez. Mi le-a pus Domnul pe inimă. Las câteva dintre ele mai jos, poate îi sunt cuiva de folos. Nu zic că trebuie să fiți de acord cu mine, dacă spun ceva nepotrivit și aveți argumente solide, chiar vreau să le aud.  

1. Dumnezeu te aduce în pustiul așteptării ca să te scoată de sub robia egipteană

Evreii erau slugile egiptenilor, făceau muncile de jos și erau tratați cum erau. Dumnezeu se uită la ei și vrea să îi scoată de acolo. Să le ofere Canaanul. Totuși, inima lor încă era strâns legată de Egipt și singurul mod pentru a scoate Egiptul din ei era să îi poarte prin pustiu.

La fel eram și eu. Poate și tu. Trăiam într-un Egipt al romantismului ieftin, unul cere te face rob și care te subjugă. Dumnezeu vrea să ne facă parte de căsnicii fericite și solide, dar pentru asta trebuie să scoată din inima noastră Egiptul, lumea. Atât de mult suntem legate de ceea ce lumea ne oferă că El trebuie să ne aducă în punctul în care nu avem altceva decât pe El. Și acest lucru se poate face doar în pustiu.

2. În pustiu înveți să trăiești cu ceea ce primești de sus

Nu am fost niciodată în pustiu-pustiu, dar la noi la țară, când e foarte cald vara și mergi pe câmp, pământul e așa de crăpat că printre crăpături îți poți pune mâna, nu ai nicio resursă dacă vrei să bei apă sau să mănânci ceva. Singura variantă e ca cineva să îți aducă.

Și așa erau și copiii lui Israel. Nu puteau face rost de hrană, deci au trebuit să ceară. Nu o fac într-un mod înțelept, dar o primesc. Și au învățat să supraviețuiască cu ceea ce au primit zilnic. De fapt, au învățat să trăiască.

Când ai decis să aștepți ca Dumnezeu să îți scrie povestea, nu mai poți să îți ”vânezi” tu jumătatea. Nu ai ce. În jur e secetă. Și ajungi în punctul în care crezi din toată inima că orice dar, acel dar, poate să vină doar de Sus.

3. Dumnezeu te aduce în pustiu ca să trăiești prin credință

citeste mai mult: https://www.boradoroteea.com

Anunțuri
Despre ADMIN (1676 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: