Anunțuri
ULTIMELE STIRI!

„Fetița cu napalm“: Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a cruțat viața

bogatDeși probabil nu-i știți numele, sigur ați văzut măcar o fotografie cu Kim Phuc. Cel mai probabil este fotografia despre care se spune că a scurtat Războiul din Vietnam. „O să îmi aduc aminte pentru totdeauna de momentul în care am trecut de la viață la moarte“, povestește Kim despre momentul în care a fost surprinsă fugind pe stradă, fără haine, cu mâinile ridicate spre cer. Era 1972 și Kim locuia în satul Trang Bang, la nord de Saigon. Ea și familia ei

se asundeau într-un templu când au auzit că vin avioanele. Crezând că o să fie bombardați, au ieșit din templu să caute alt loc unde să se ascundă. Exact în acel moment în jurul templului au fost detonate patru bombe cu napalm, un lichid inflamabil care aderă la piele. Phuc își aduce aminte de o căldură intensă și o durere incredibilă. Și-a rupt hainele de pe ea și a fugit unde a văzut cu ochii.

Napalmul arde la temperaturi cuprinse între 800 și 1.200 de grade Celsius. Imolarea cu napalm nu produce niciodată arsuri de gradul 1 și de cele mai multe ori duce direct la inconștiență și în scurt timp la moarte. Cei care supraviețuiesc în urma arsurilor de gradul 2 sau 3 rămân cu cicatrici numite keloizi, care pot provoca și probleme motorii. „Durerea cauzată de napalm este prea cruntă ca să ți-o poți imagina.“ Kim Phuc a avut nevoie de 14 luni de spitalizare si de 17 operații.

Mai mult decât un fotograf

„M-am uitat în spate și prin fumul negru am văzut o fetiță fugind… dezbrăcată“, povestește Nick Ut. La 21 de ani era deja un fotojurnalist de război experimentat, care se afla în Vietnam pentru Associated Press. Din instinct, a pus mâna pe aparat și i-a fotografiat pe copiii care veneau spre el. Când Kim s-a apropiat, Ut a văzut că îi cădeau bucăți de piele de pe gât, spate și mâna stângă. Ut a pus camera jos și a încercat să o ajute. A turnat apă peste răni și a acoperit-o cu o pătură. A luat-o pe Kim și pe ceilalți copii, i-a urcat în mașină și i-a dus la spital. „O să mor, o să mor“, spunea într-una Kim.

La spital, medicii au refuzat să îi ajute. Nu mai erau destule medicamente pentru a-i ajuta și pe copii, trebuiau salvați mai întâi soldații. Atunci, Ut le-a arătat legitimația de presă și le-a spus că dacă vreunul dintre copii va muri, a doua zi știrea va fi pe prima pagină a ziarelor din toată lumea. Ut i-a lăsat pe copii și s-a dus la sediul AP din Saigon cu cele 8 role de film pe care le trăsese. Când New York a primit fotografiile, a sunat înapoi la Saigon pentru a spune că fotografia cu Kim a ajuns deja pe prima pagină a ziarelor internaționale.

Ut o sună pe Kim în fiecare săptămână, chiar de mai multe ori. „Unchiule Nick, sunt bine“, îl liniștește ea. „Acum nu mai fug, acum zbor“, spune Kim.

Mai mult decât o fotografie

Kim a rămas cu durerile, cu ciatricile și cu amintirile. Pentru mult timp era blocată și în resentimente. Nu înțelegea de ce a pățit asta și nu putea să-și găsească pacea. Ar fi vrut să dispară, ar fi vrut să moară. Însă când a început să caute răspunsuri, ele au venit.

Kim s-a apucat să studieze diverse texte religioase și la 19 ani a devenit creștină. Acum spune că asta a ajutat-o să îmbrățișeze viața din nou. Kim spune că s-a rugat pentru ajutor, s-a rugat să treacă de acel punct, să își trăiască viața, să aibă copii. La început, fotografia o umplea de sentimente negative, de rușine. Pentru ea era ceva foarte personal, un moment de tortură care i-a schimbat iremediabial viața, însă odată ce a apărut în presă, s-a transformat într-un eveniment public. După o luptă îndelungată, Kim a realizat că dacă Ut nu ar fi făcut poza, momentul, atrocitatea, ar fi dispărut din istorie, ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată.

În final, fotografia a devenit „un drum către pace“ pentru Kim care, în calitate de ambasador ONU, călătorește în toată lumea pentru a-și spune povestea despre supraviețuire și pentru a populariza brutalitatea războiului. De asemenea, Kim a pus bazele unei fundații care ajută copiii ce suferă de pe urma războiului prin construcția de spitale, școli și case pentru cei orfani.

La 52 de ani, Kim este soție, mamă, supraviețuitoare și misionară pentru a aduce pace în urma războiului. Pentru asta, Kim Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru că i-a cruțat viața când era mică. „Indiferent ce mi s-a întâmplat, am oportunitatea să fiu în viață, să fiu sănătoasă, să fiu o binecuvântare, să ajut la respectarea altor persoane“, concluzionează Kim într-un reportaj CNN.

http://semneletimpului.ro/social/

Anunțuri
Despre ADMIN (1686 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: