Discuţiile despre homosexuali, despre perverşi în general, atrag multă atenţie. Preferinţele sexuale au început să facă parte din portretul social al unui individ, asemeni etniei sau confesiunii. Cei ce sunt pe invers se prezintă ca un grup social: îşi cer drepturi, îşi promovează concepţiile, fac marşuri şi publică broşuri, scot filme şi fac talk-show-uri “piperate”. Pentru că suferă de dorinţa de a se remarca, LGBT – (lesbian, gay, bisexual, transgender) au luat foc când au auzit yilele astea că trei parlamentari au reuşit să introducă în Constituţia României un amendament care spune că-n ţara asta căsătoriile se fac numai între un bărbat şi-o femeie! Adică normal, firesc. Cum a lăsat Domnul.

Unul Cernea, deputat care nu a citit că Pavel spune că e o ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, se dă cu capu’ de pereţii şi de mesele televiziunilor şi radiourilor, încercând disperat să promoveze o lege a „diversităţii” patimii. Acest fost filosof - care ne-a încurcat cu ifosele sale şi-n vremea când eram studenţi -  ar vrea ca românii cu patimi sexuale să-şi “etaleze ruşinea”  în public. Ce ne uimeşte este că din câte mii de legi lipsesc în România, el n-a găsit decât una despre gay! (Sincer, cred că din cei ce l-au votat de-a intrat în Parlament, nici cât negru sub unghie nu are sprijin pentru legea sa acest Cernea).

Reacţiile faţă de cei ce se aprind în pofte pentru persoane de acelaşi sex împart societatea taman în două categorii: una care îi susţine, alta care îi condamnă. Nu există o a treia cale. Nu are cum. Homosexualii sunt o urâciune în ochii Lui Dumnezeu.

Uimitor, dar şi umilitor pentru creştini şi mozaici, este că gay-ii spun că David şi Ionatan au fost homosexuali, folosind 2 Samuel 1:26 în mod eronat. Asta face când dracu’ apără gay-ii cu Biblia!

Aceşti tulburaţi psihic dau vina comportamentului lor deviant pe cei ce militează pentru ceea ce este firesc, cerând toleranţă ori reducere la tăcere. Ei luptă ca cei care vor face observaţiile critice de rigoare faţă de inversişti să devină «extremişti tradiţionali», cu proaste maniere, ce pot fi chiar penalizaţi pentru că doresc să arate lumii cum să trăiască în curăţie ! Tolerarea acestui stil de viaţă scârbos înseamnă încurajarea lui. Înseamnă crimă împotriva divinităţii. Dacă Dumnezeu spune că unda verde pentru sodomie a adus totdeauna blestemul, că o va distruge, ne-ntrebăm: noi o putem tolera? Ori pentru că am ajuns intelecţi ne credem mai corecţi ca divinitatea?